'Spui că e obositor să fii alături de copii.Ai dreptate. Și adaugi: fiindcă trebuie să te cobori la nivelul lor, să te apleci, să te înclini, să te încovoiezi, să te faci mic. Aici însă greșești. Nu asta te obosește cel mai mult, ci faptul că ești obligat să te ridici la înălțimea sentimentelor lor. Să te întinzi, să te alungești, să te ridici pe vârfurile picioarelor. Ca să nu-i rănești.' Janusz Korczak

"Fie-vă dragi copiii, purtați-vă cu ei blând, învățați-i ce e de folos, fiți drepți și-ți vedea că nu-s sălbatici. Schimbați-le des ocupația, jucați-vă cu ei, căci între copii trebuie să fii și tu copil. Nu vă vărsați veninul amărăciunii voastre în sufletul copiilor, că-i păcat" (Ion Creangă)

"Cea mai bogata mostenire pe care parintii pot sa o lase copiilor este copilaria fericita, plina de amintiri tandre despre tatal si mama lor. Aceasta va lumina zilele care vin, ii va pazi de ispite si-i va ajuta in incercarile vietii de zi cu zi dupa ce vor parasi casa parinteasca.
Parintii trebuie sa fie asa cum vor sa-i vada pe copiii lor, ci nu cu vorba, ci cu fapta. Ei trebuie sa-si invete copiii prin exemplul vietii lor."
(Sfanta Mucenita Alexandra, Imparateasa Rusiei)


marți, 14 aprilie 2009

CO-SLEEPING


Dimineata m-am trezit la 5 si, timp de vreo ora, n-am mai putut dormi. David, langa mine, canta in somn, isi intinsese piciorusele si manutele pe partea mea si nu indrazneam sa i le mut ca sa nu-l trezesc. Stand si ascultandu-l am inceput sa ma gandesc la ideea asta de co-sleeping, la cat de fericita sunt sa-mi simt si sa-mi vad puiul cum doarme linistit langa mine si la toate argumentele pe care le-am auzit impotriva acestei practici.
Cand, deodata, m-a pocnit o revelatie.
In familia noastra suntem co-sleeperi dintotdeauna. Imi amintesc bine cum dormeam in pat cu parintii, iar fratele meu mai mic dormea in patutul lui, dar in aceeasi camera. Asta nu pentru ca n-ar fi fost loc. Apartamentul avea 4 camere, dar parintii probabil asa considerau ca e normal. Cand am mai crescut, am avut camera noastra, a copiilor, in care dormeam impreuna.
Doar cand s-a nascut sora mea (implinisem de curand 10 ani) am avut propria camera, insa nu pentru mult timp pentru ca, ulterior, ea si-a luat locul langa mine, in camera mea.
Copilaria noastra a fost presarata cu diverse formule de co-sleeping: eu cu mama si tata, eu cu Catalin si unul din parinti, eu cu Catalin, eu cu Oana.
Poate de asta mi se pare atat de firesc ceea ce fac acum si nu-mi bat capul cu previziuni sumbre despre copii dependenti si despre chinul de a-l obisnui in propria camera. La noi toate au venit natural. Mi se pare normal sa fie asa si pentru David.

Un comentariu:

happytinkerbell spunea...

eu nu cred ca e gresit sa dormi cu copilul tau!
Bine, asta poate si pentru ca sunt o persoana care a folosit metoda cand era mica,fara sa stie dar, acum ca sunt mare , da, dorm bine singura ...sa ma lungesc pe tot patul dar tot mai bine e cu cineva alaturi :D
Cand dorm cu Sebi, ma simt cel mai bine in bratele sale, si, stii cand eram mici si tineam picioarele intre ale tale, asa fac cu el acum...dar nu stiu de ce... e ciudat :) si cand merg acasa si dorm, vine mama si se aseaza langa mine si ma imbratiseaza..it feels so nice to feel her near me :)
Nu cred ca gresesti cu metoda asta..in ciuda a ceea ce iti spun altii! Esti o mama buna pentru David..cea mai buna pot spune, si il iubesti atat de mult incat nu cred ca ai gresi cu nimic! E norocos sa te aiba pe tine ca mama ;) tin minte ca eu cand eram mica iti spuneam "Mama 2" pt ca aveai asa mare grija de mine... deci, fa ceea ce crezi tu ca e mai bine pentru copilul tau ;) nu trebuie sa te iei dupa altii :D

Mi-e dor de voi :( ...
Oana