'Spui că e obositor să fii alături de copii.Ai dreptate. Și adaugi: fiindcă trebuie să te cobori la nivelul lor, să te apleci, să te înclini, să te încovoiezi, să te faci mic. Aici însă greșești. Nu asta te obosește cel mai mult, ci faptul că ești obligat să te ridici la înălțimea sentimentelor lor. Să te întinzi, să te alungești, să te ridici pe vârfurile picioarelor. Ca să nu-i rănești.' Janusz Korczak

"Fie-vă dragi copiii, purtați-vă cu ei blând, învățați-i ce e de folos, fiți drepți și-ți vedea că nu-s sălbatici. Schimbați-le des ocupația, jucați-vă cu ei, căci între copii trebuie să fii și tu copil. Nu vă vărsați veninul amărăciunii voastre în sufletul copiilor, că-i păcat" (Ion Creangă)

"Cea mai bogata mostenire pe care parintii pot sa o lase copiilor este copilaria fericita, plina de amintiri tandre despre tatal si mama lor. Aceasta va lumina zilele care vin, ii va pazi de ispite si-i va ajuta in incercarile vietii de zi cu zi dupa ce vor parasi casa parinteasca.
Parintii trebuie sa fie asa cum vor sa-i vada pe copiii lor, ci nu cu vorba, ci cu fapta. Ei trebuie sa-si invete copiii prin exemplul vietii lor."
(Sfanta Mucenita Alexandra, Imparateasa Rusiei)


luni, 2 mai 2011

BAU BAU

Citind postarea despre BAU BAU a lui vavaly, mi-am amintit ceva amuzant.
La etajul casei bunicilor lui David, exista o camera inca neterminata. E folosita pentru a depozita diverse, in consecinta, e destul de friguroasa si prafuita. In vacanta de Paste, David a fost foarte curios sa vada ce e acolo si deschidea mereu usa. Ii explicam ca e mizerie acolo si ca mai bine nu intram, dar nu-l puteam scoate din ritualul lui. In fiecare zi, de fiecare data cand treceam prin fata usii de la camara buclucasa, el trebuia sa se uite inauntru.

La un moment dat, i s-a spus ca acolo e BAU BAU si sa nu mai intre. N-am comentat nimic, asteptand sa vad reactia lui. Pana atunci nu mai auzise de acest Bau Bau si voiam sa vad cum il percepe el, mai ales ca nimeni nu-i explicase ce e Bau Bau, adultii din casa rezumandu-se la a mentiona numele.

David a reactionat in cel mai adorabil mod posibil. A rumegat informatia noua, iar dupa un timp a inceput sa arate spre camera, spunandu-mi "bau bau". Cum eu doar ma uitam curioasa la el, a deschis usa si a spus "Pa, bau", dand din mana in semn de "pa". Si din nou, privindu-ma cu un zambet de milioane : "Bau nani".

In loc de comentariu, imi permit sa preiau citatul publicat de vavaly

"Stii tu ce inseamna sa fii copil? Inseamna sa crezi in dragoste, sa crezi in frumusete, sa crezi in credinta. Inseamna sa fii atat de mic incat spiridusii sa ajunga sa-ti sopteasca la ureche, inseamna sa transformi bustenii in calesti si soriceii in telegari, josnicia in noblete si nimicul in orice, caci orice copil poarta o zana nasa in sufletul lui" - Francis Thompson

3 comentarii:

Angela spunea...

Cel mai bine este sa nu inveti copilul despre bau bau.Din proprie experienta stiu ca nu-i bine.Din acest motiv copilului ii este frica sa mearga intr-o alta camera daca becul este stins.
Madi imi place foarte mult cum il cresti si il educi pe David.
Toata admiratia mea.
Imi pare rau ca baiatul tau nu are 7-8 ani ca sa invat de la tine.

ralus spunea...

Pierdut comentariu. Pupam Ingerasul si mamica si pe restul familionului!

vavaly spunea...

Madi ne bucuram ca ti-a placut ceea ce am scris noi in legatura cu acest subiect si ca ai preluat la tine. Suntem pe aceeasi lungime de unda cu tine in legstura cu multe subiecte abordate aici si ne bucuram cand gasim mamici care gandesc la fel cu noi. E asa de frumos sa vedem copiii crescand parca impreuna.