In primavara lui 2001 eram la Padova. Prin toate marile magazine se vindeau bilete la concertul lui Bon Jovi. Nu stiu ce-a fost in capul meu atunci de am renuntat la concert. Nici macar nu costa asa de mult. De fapt, cred ca intr-un tarziu m-am hotarat sa merg, dar deja se vandusera toate biletele. Am regretat mult timp ca am ratat ocazia si n-a fost mare consolare ca l-am vazut cantand o melodie la Festivalbar, cateva zile mai tarziu.
Astazi am regretat putin ca nu-l pot lasa pe David la bunici o zi si o noapte, ca sa pot face drumul pana la Bucuresti. Pentru prima data in 2 ani si 8 luni, mi-as fi dorit sa nu fiu atat de legata de el, sa nu depinda atat de mine.
Cred ca este singurul concert de pana acum la care chiar mi-as fi dorit sa ajung. Pentru ca il iubesc pe Jon Bon Jovi de cand l-am auzit prima data si de fiecare data cand il ascult, aproape ca uit sa mai respir.
2 comentarii:
Sa vin sa-ti pun si eu sare pe rana? A fost fabulos, nu mi-e inca foarte clar ce caut inapoi in viata mea si de ce nu mai sunt acolo, cu mainile in aer cantand cu el pana la ultima picatura de sudoare. Iar Jon e frumos asa cum il stim dintotdeauna, e definita rock starului, esenta libertatii.
Si eu am avut indoilei, lasandu-mi copilasul cu bunicii in cea mai lunga pauza pe care am pus-o intre noi pana acum. A fost bine, dar astazi m-a pedepsit pentru absenta, evitandu-ma toata dimineata.
Imi pare rau ca nu ti-ai indeplinit visul. poate alata data, ca tot a zis ca revine.
Trimiteți un comentariu