Ultimul drept din lista lui Korczak, dreptul la moarte, mi-a trezit si mie suspiciuni, la fel ca altora. Nu reuseam sa-l inteleg, de fapt sa-l accept. Pana cand, in aceeasi discutie catre care am pus link in postarea anterioara, am primit explicatia.
“Ce trebuie sa stie copilul pentru a iesi din iarna ce invaluie lumea oamenilor, pentru a se apara de agresiunile unui mod de gandire maturizat in competitie, in dorinta de a fi primul?
Trebuie sa cunoasca drepturile naturii. Intre acestea, este si acela la moarte, care nu trimite direct la drama ghetoului din Varsovia, ci reprezinta cu adevarat o norma pedagogica de prim nivel.
Dreptul la moarte este dreptul la libertatea de exprimare, de miscare, de actiune...inseamna sa stii sa fugi de obisnuinta: iar acest drept ii indeparteaza de copil pe toti adultii intr-un mod sanatos, deoarece parintii taie prea des elanul micutilor din cauza fricii, din teama ca micutul sa nu fuga de ei si sa-si gaseasca sfarsitul. Dar aceasta infranare din partea parintilor, din teama de moarte, nu permite copilului sa-si traiasca pe deplin libertatea, sa-si descopere propriile instincte care sunt animate de o sursa de puritate incontestabila.
Este un drept “extrem”, daca vrem, dar este dreptul la autonomie si la autodeterminare: de ce sa-i invatam pe copii sa fie imediat adulti cand stim ca viata adultilor e ori un camp de lupta ori o mlastina? De ce sa nu-i lasam liberi in primii ani, eliberati cat de mult se poate de hartuiri, de abuzuri, de interdictii?”
Asociez fragmentul acesta cu ceea ce spunea Osho despre cresterea copiilor. Nu imi amintesc citatul exact, dar ideea era ca nu trebuie sa limitam copiii. Ne asiguram in linii mari ca sunt in siguranta (mie mi-e de ajuns sa incui poarta ca sa nu poata iesi in strada si sa stiu ca nu gaseste in curte sau in livada lucruri care chiar sa ii puna viata in pericol) si ii lasam sa exploreze, chiar daca exista riscul sa se loveasca, sa se murdareasca, sa faca o indigestie etc.
Ei sunt capabili sa descopere singuri lumea, sa-si faca propriile idei, sa invete dintr-o cazatura, dintr-o julitura, dintr-o ciupitura de furnica sau o urzicare, dintr-un cucui venit de la o piatra aruncata aiurea, dintr-un zbor de fluture, din parfumul unei flori mov, din alergarea unui paianjen speriat etc.
Inteleg si traiesc zilnic frica de moarte dar ma straduiesc sa nu ma las coplesita de ea, sa n-o las sa se extinda la lucruri din care David poate invata pe propria-i piele cum functioneaza lumea. Intervin in situatiile cu adevarat periculoase, in rest intru in explorarile si jocurile lui doar atunci cand ma cheama.
Dreptul la moarte e, de fapt, dreptul la viata, la libertate, la descoperirea de sine si a lumii inconjuratoare, fara interdictii, fara tipare.
PS. fragmentul este tradus din limba italiana si este preluat de aici
4 comentarii:
:) eu am mai zis ca osho e extrem, desi suna fantastic de bine cand spune ca tot ceea ce au parintii de invatat, ca parinti, este non-actiunea- in fine, ceva de genul. e drept, creste adrenalina cand il citesti, dar pt mine ramane tot in domeniul sf-ului sau pe acolo pe undeva
"dreptul la moarte" imi suna si mie cam prea filosofic daca e sa aduc in discutie (si cam asa ar fi drept :) ) dreptul parintilor la propriile frici, temeri si dreptul de a fi precauti. aa, cand devin prea precauti cred ca se intra in segmentul paranoia.
"dreptul la moarte " imi mai suna 'a nu interveni deloc in fata amenintarii' iar aici, ca om ce sunt si nimic mai mult, nu pot sa fiu de acord nici macar nu un singur por
personal, in ceea ce priveste relatia copii - parinti, inca cred ca tre` sa se lucreze la o armonie (atat cat e posibila) intre limitele parintilor si libertatea pe care si-o doresc (toti) copiii.
Grati
Grati, desi la prima vedere suna extrem, eu vad dreptul asta aplicandu-se chiar "segmentului paranoia".
E clar ca nici un parinte nu-si va lasa copilul sa fie in pericol de moarte doar de dragul de a-i permite sa nu fie ingradit. Sau, mai stii, poate ca sunt parinti care fac asta...
Poate ca "moarte" suna prea dur, dar eu il echivalez in ceea ce vad in jur cu "boala", "lovituri/zgarieturi", "murdarire" "indaratnicie" si chiar cu toate celelelalte lucruri pe care un copil nu trebuie sa le faca pentru ca "nu se cade", "nu e voie", "nu e frumos".
Adica toate lucrurile acelea care ingradesc fara sa fie neaparat cazul, doar pentru ca "mi-e frica sa-l las sa faca altfel decat vreau eu, ca sa nu se invete prost si sa nu inceapa sa nu ma mai asculte"
Korczak, probabil, a gandit mai departe de atat. Eu vad la scara un pic mai restransa :)
sa stii ca ma dusesem cu gandul (infiorat) chiar mai departe; ca exista destui adepti ai unor secte, care chiar daca-si descopera copiii grav bolnavi, ii lasa totusi sa moara pt ca, in credinta lor, a interveni pe cale medicala (sau in orice alt fel), contravine doctrinei filosofice in fata careia au ales sa se inchine; astfel, in mintea lor, boala e data de la dumnezeu iar destinul fiecarui ins, chiar daca acesta-i sever bolnav si cu sanse reale de insanatosire, trebuie sa se implineasca.
si continuand cam pe linia asta, afara ca-i nascut evreu, nu stiu ce credinte intime vis a vis de providenta are autorul pe care-l citezi
cat despre neingradirea copilului de a experimenta chiar cu pretul vietii lui, recunosc ca limitele mele, ca parinte, apar atunci cand intrevad consecinte pe care nu mi le-as putea asuma vreodata! ..in rest, sunt profund de acord cu tine, 'murdarirea este buna' si nu ma duce cu gandul la moarte! :)
dar daca-l las sa experimenteze ca 'poate nu se-ntampla' sa se-mpiedice si sa cada de la 15 metri in cap, si totusi se intampla, e ca si cum l-as fi condamnat eu insami, mama lui!
Gr
interesante carti citesti!
Trimiteți un comentariu