Uităm uneori, sau ignorăm cu bună știință că un copil de 3 ani privește lumea cu ochii unui copil de 3 ani și nu cu ochii unui adult.
Uităm uneori, sau ignorăm cu bună știință că pentru un copil de 3 ani totul este joacă și totul este motiv de joacă (și pietrele și zaharul vărsat pe masă și aluatul pentru plăcinte și geamul pe care se văd așa de bine amprentele degețelelor).
Uităm uneori, sau ignorăm cu bună știință că un copil de 3 ani ascultă rareori sfaturile și interdicțiile adulților, dar întotdeauna le copie comportamentul.
Uităm uneori, sau ignorăm cu bună știință că sufletul unui copil de 3 ani e o carte cu multe pagini încă albe, pe care încă putem scrie și depinde de noi ce rămâne imprimat acolo.
Uităm uneori, sau ignorăm cu bună știință că un copil de 3 ani are mai multă energie de consumat decât un adult.
Uităm uneori, sau ignorăm cu bună știință că singurătatea nu e un lucru pe care un copil de 3 ani să-l accepte ușor.
Uităm uneori, sau ignorăm cu bună știință că o palmă peste fund poate să nu-i facă rău doar dacă nu este urmată de altă palmă peste fund (indiferent cât timp trece între ele).
Uităm uneori, sau ignorăm cu bună știință că un copil care se răzvrătește când se simte nedreptățit e un copil puternic.
Uităm uneori, sau ignorăm cu bună știință că șabloanele ne-au supărat mult când eram mici, că am luptat și noi împotriva lor cu fiecare ocazie pe care am avut-o, că și noi ne-am dorit șansa de a fi noi înșine și nu ceea ce voiau alții ca noi sa fim.
6 comentarii:
Asa este!...uitam...dar si dorim ca cei mici sa gandeasca ca un om matur!
O zi excelenta sa ai!
Corner of heaven
doh, uituci mai suntem! :)
nu stiu daca se razvratesc simtindu-se nedreptatiti (simtul dreptatii, al binelui si raului fiindu-le oarecum in ceata, din fericire. pt ei cam totul e drept si firesc, doar pt ca se intampla), dar cu siguranta ca la varsta asta se razvratesc atunci cand nu se simt acceptati.
la 3 ani, a opune rezistenta e intotdeauna semn de sanatate. insa e vorba despre sanatatea lor, nu si a noastra.. a uitucilor. :(
Cand uitam, copiii ne aduc aminte: cu plansul lor, cu ochii lor tristi, cu refuzul lor. Si cel tarziu atunci, e cazul sa ne trezim.
Raluca, nu prea ne trezim cand "uitarea" asta o numim educatie :)
Asa e...uitam mereu...cel putin eu...uit mereu, sunt o mama absolut imperfecta si nu stiu cum sa fac cand el vrea sa se joace cu mine si eu nu am timp...vrea sa-mi explice si eu nu il aud...off sunt o mama asa de rea uneori...si mult prea iritata de toate smarcaielele lui...nu stiu cum sa-mi impart timpul ...sa am timp si pt el...:(
Cristina M.
Cristina, in primul rand, te rog eu mult sa nu mai spui despre tine ca esti o mama rea. Din putinul pe care-l stiu despre tine, pot sa deduc ca nu este asa.
Cand simt ca ma pierd, ma agat de cele 3 reguli pe care le-am invatat de la o persoana draga ( un tata ai carui copii sunt deja la facultate): calm, ferm si cu iubire. Cuvintele astea imi suna in minte de fiecare data cand sunt la limita si, cumva, reusesc sa vad si eu lumea de la nivelul lui David. Si-i frumoasa lumea aia pe care o vede el.
Trimiteți un comentariu