'Spui că e obositor să fii alături de copii.Ai dreptate. Și adaugi: fiindcă trebuie să te cobori la nivelul lor, să te apleci, să te înclini, să te încovoiezi, să te faci mic. Aici însă greșești. Nu asta te obosește cel mai mult, ci faptul că ești obligat să te ridici la înălțimea sentimentelor lor. Să te întinzi, să te alungești, să te ridici pe vârfurile picioarelor. Ca să nu-i rănești.' Janusz Korczak

"Fie-vă dragi copiii, purtați-vă cu ei blând, învățați-i ce e de folos, fiți drepți și-ți vedea că nu-s sălbatici. Schimbați-le des ocupația, jucați-vă cu ei, căci între copii trebuie să fii și tu copil. Nu vă vărsați veninul amărăciunii voastre în sufletul copiilor, că-i păcat" (Ion Creangă)

"Cea mai bogata mostenire pe care parintii pot sa o lase copiilor este copilaria fericita, plina de amintiri tandre despre tatal si mama lor. Aceasta va lumina zilele care vin, ii va pazi de ispite si-i va ajuta in incercarile vietii de zi cu zi dupa ce vor parasi casa parinteasca.
Parintii trebuie sa fie asa cum vor sa-i vada pe copiii lor, ci nu cu vorba, ci cu fapta. Ei trebuie sa-si invete copiii prin exemplul vietii lor."
(Sfanta Mucenita Alexandra, Imparateasa Rusiei)


vineri, 13 aprilie 2012

JUCARIM

Dap, m-a prins microbul. De fiecare data cand vad o jucarie in magazin incep sa mi se invarta rotitele sa-mi dau seama cum pot confectiona ceva asemanator acasa.

Sigur, nu-mi ies toate asa cum as vrea, dar David e inca la varsta la care aspectul conteaza mai putin.

PARCARE SUSPENDATA.
Sunt o persoana dezordonata. Nu am ascuns niciodata lucrul asta. Am momentele mele bune cand, in timp record, aranjez totul in casa de nu-ti vine sa crezi ca e aceeasi casa, dar, in esenta, sunt o persoana dezordonata (exterior vreau sa zic - ordinea interioara e cu totul alt subiect :) )
De-a lungul timpului, insa, am invatat sa-mi limitez dezordinea. Exista un loc in casa (mai ascuns privirilor neinitiate :) )unde lucrurile stau de-a valma, un „depozit” de lucruri pe care n-am avut timp sa le aranjez si pe care le-am aruncat acolo, iar atunci cand am dispozitia necesara, le scot si le aranjez pe caprarii.

La fel si cu jucariile lui David. Cand n-am vreme sa le aranjez pe categorii, le arunc intr-un sertar mare sau intr-o cutie. Totusi, e greu sa ai nevoie de o jucarie si sa n-o gasesti pentru ca-i ascunsa intre alte jucarii, sa vrei sa te joci cu bilele sau cu masinutele sau cu fructele si legumele si sa nu le gasesti pe toate pentru ca-s aruncate care încotro. Asa ca, de ceva timp, am inceput sa le organizez. Am cumparat cutii si caldaruse transparente iar acum multe dintre jucarii sunt sortate si puse fiecare in recipientul ei. Se mai amesteca ele, dar sunt mai usor de aranjat astfel.
Pentru masinute am preferat sa imbin utilul cu placutul si, profitand de doua cutii mai mari, am facut o parcare supraetajata.




Tirurile si masinile mai mari stau la parter iar masinile mai mici sunt parcate la etaj. David rar se joaca cu toate masinutele in acelasi timp, asa ca, atunci cand 5-6 masinute sunt folosite in jocuri, celelalte isi asteapta linistite randul in parcare. Cand gasim prin casa o masinuta aruncata, n-o mai depozitam la repezeala in sertarul cu jucarii, ci o ducem frumusel in parcare.
In jurul parcarii am facut si o pista inclinata. Dorinta mea a fost sa fac una cu continuitate, astfel incat o masina pornita de sus sa ia curbele frumos si sa ajunga jos fara opriri la colturi. Din pacate s-a dovedit ca faptul ca sunt fiica de ingineri (ma rog, subingineri), nu-mi asigura si o gandire de inginer, asa ca pista mea a iesit cu colturi si intreruperi. Pe fiecare portiune, masinuta trebuie potrivita cu mana ca sa-si continue drumul. Pe David nu pare sa-l supere, insa, acest lucru.

CASA DE MARCAT
Acum doua saptamani, am luat de la un chiosc de ziare o carticica de colorat despre meserii. Fiecare meserie are si cateva versuri iar lui David ii place mult sa citim, mai ales ca pentru aproape fiecare meserie gasim exemple in familie sau printre prieteni si-i e mai usor sa faca asocieri: tamplar, croitor, profesor, medic, vanzator etc.
Dupa ce am citit de cateva ori caticica, am inceput sa ne jucam si noi de-a meseriile. Din cutii si capace de la oale, am improvizat masini cu volan si am fost soferi (soferi de tir, care transporta sucuri si fructe si hartie igienica la Lidl, Penny si Profi :) ). In bucatarie ne jucam mereu de-a bucatarii sau cofetarii.
La meseria de vanzator ne-am impotmolit. Aveam de toate in magazin: fructe si legume, oua (bilute puse in cofrase), rotite de cascaval (cercurile de la piramida culorilor) si altele asemenea, dar...n-aveam casa de marcat. Fara casa de marcat n-are nici un farmec jocul de-a vanzatorul si cumparatorul, nu?
Am facut repede un plan, am scotocit dupa o cutie potrivita, banda scotch, hartie alba (cutia arata cam mohorata asa ca am invelit-o in hartie), carioci si, ne-am pus pe treaba. E drept, a spus David ca trebuia sa fac una cu buton care sa faca "cliiing" asa cum a vazut el la un prieten. I-am explicat ca deocamdata n-am cum sa fac asa ceva si a fost multumit asa.
Casa noastra de marcat e simpla: are un sertar, butoane de toate felurile, loc pentru card (doar nu credeati ca nu avem card, nu? Cardurile expirate sunt o jucarie grozava pentru copii) si un ecran micut.
Acum ne putem juca linistiti de-a magazinul :)



UNDITA CU PESTI
Una dintre jucariile care mi-au ramas in minte de pe vremea cand eram copil, e undita cu pesti. Undita avea carlig iar pestii din plastic aveau cate un inel in dreptul gurii, ca sa poata fi agatati. Nu tin minte sa ma fi jucat foarte mult cu jucaria asta, dar, pentru nu stiu care motiv, mi-a ramas gandul la ea.
De cateva saptamani, David pescuieste. Isi ia o bucata de snur sau sfoara, se aseaza pe marginea patului sau langa o galeata sau lighean si pescuieste. Il mai pune uneori pe Bicu sa stea aplecat langa pat ca sa-l poata pescui :).
Nu mai stiu de unde mi-a venit ideea de a-i face o undita cu magnet. Am vazut-o in mai multe locuri pe net, iar zilele trecute am pus-o in aplicare.
Pentru ca sunt una dintre acele persoane care pastreaza aproape orice, mi-a fost usor sa improvizez un maner de undita dintr-o grebla de plastic stricata. La fel si suportul pentru magnetul unditei, l-am improvizat dintr-o bucata de jucarie stricata.
Cu pestii a fost usor. Am copiat cu indigo, pe carton, modelele alese de David din carticica cu vietuitoare marine, le-am decupat si am lipit pe fiecare cate o bucata de banda magnetica (luata tot de la o jucarie stricata).
La un moment dat, cand David se va imprieteni cu coloratul si pictatul, probabil va colora pestii (pardon, nu-s doar pesti, sunt si mamifere, si reptile, prilej sa discutam despre diferentele dintre animale :) ) asa cum va crede de cuviinta. Momentan i-am lasat in culoarea cartonului


AL DOILEA TOBOGAN
Dupa ce i-am facut primul tobogan pentru mingiute, David mi-a cerut unul "mai male...ti mai male...ti mai maaaale". L-am amanat pana am gasit cutii mai mari, iar de indata ce le-am gasit, ne-am pus pe treaba. Au iesit doua tobogane, intercalate, iar cutia suport e un excelent loc de depozitare a tuturor bilutelor care pana acum stateau imprastiate pe sub paturi :).
Ne place sa facem concurs: impartim mingiutele in mod egal (una mie, una tie)apoi fiecare isi alege cate un tobogan. Castiga cel care termina cel mai repede mingiutele.

2 comentarii:

Ralu' spunea...

Cat de fain! Si ce te pricepi :)

Andreea spunea...

Super tare!
Multumim ca imparti ideile si cu noi!