'Spui că e obositor să fii alături de copii.Ai dreptate. Și adaugi: fiindcă trebuie să te cobori la nivelul lor, să te apleci, să te înclini, să te încovoiezi, să te faci mic. Aici însă greșești. Nu asta te obosește cel mai mult, ci faptul că ești obligat să te ridici la înălțimea sentimentelor lor. Să te întinzi, să te alungești, să te ridici pe vârfurile picioarelor. Ca să nu-i rănești.' Janusz Korczak

"Fie-vă dragi copiii, purtați-vă cu ei blând, învățați-i ce e de folos, fiți drepți și-ți vedea că nu-s sălbatici. Schimbați-le des ocupația, jucați-vă cu ei, căci între copii trebuie să fii și tu copil. Nu vă vărsați veninul amărăciunii voastre în sufletul copiilor, că-i păcat" (Ion Creangă)

"Cea mai bogata mostenire pe care parintii pot sa o lase copiilor este copilaria fericita, plina de amintiri tandre despre tatal si mama lor. Aceasta va lumina zilele care vin, ii va pazi de ispite si-i va ajuta in incercarile vietii de zi cu zi dupa ce vor parasi casa parinteasca.
Parintii trebuie sa fie asa cum vor sa-i vada pe copiii lor, ci nu cu vorba, ci cu fapta. Ei trebuie sa-si invete copiii prin exemplul vietii lor."
(Sfanta Mucenita Alexandra, Imparateasa Rusiei)


luni, 14 mai 2012

ADUNARE

Acum câteva minute eram concentrata la o traducere, îl auzeam pe David doar ca zgomot de fond.
Se juca cu un set de farfurii și tigăițe din plastic, făcea mâncare cu alune, stafide și curmale și-mi zicea că mă așteaptă să mâncăm împreună. Îi răspundeam cu câte un „Sigur” absent.
Devin brusc atentă:
- Unu ti cu doi pac tei.
Ridic privirea și-l văd numărând cănițele.
- Ce ai spus, David?
El se uită la cele trei cănițe din fața lui, apoi la mine și-mi zice cu un zâmbet angelic:
- Unu ti cu doi pac tei.

De fapt, la cât de preocupat era cu număratul de câteva săptămâni încoace, nu mă mir că a trecut la adunat :)

Un comentariu:

Loredana spunea...

Ai deja baiat mare!