ADUNARE

Acum câteva minute eram concentrata la o traducere, îl auzeam pe David doar ca zgomot de fond.
Se juca cu un set de farfurii și tigăițe din plastic, făcea mâncare cu alune, stafide și curmale și-mi zicea că mă așteaptă să mâncăm împreună. Îi răspundeam cu câte un „Sigur” absent.
Devin brusc atentă:
- Unu ti cu doi pac tei.
Ridic privirea și-l văd numărând cănițele.
- Ce ai spus, David?
El se uită la cele trei cănițe din fața lui, apoi la mine și-mi zice cu un zâmbet angelic:
- Unu ti cu doi pac tei.

De fapt, la cât de preocupat era cu număratul de câteva săptămâni încoace, nu mă mir că a trecut la adunat :)