CEA MAI FRUMOASĂ DECLARAȚIE :)

Ieri am fost cu David  într-o vizită la o mămică și un băiețel de 5 ani. Am plecat de acasă cu gândul că stăm vreo două ore cât se joacă băieții, apoi ne întoarcem acasă.

Ha! Știți vorba cu socoteala de acasă, așa-i? Cam așa a fost și la noi. Copiii s-au jucat ba în curte, ba în casă, noi ne-am întins la vorbă, am acceptat invitația băieților de a mă bălăci cu picioarele în apa pe care o vărsaseră pe jos, ne-am întins iar la vorbă și, când ne-am uitat la ceas trecuseră nu mai puțin de 5 ore. Când s-au scurs, zău că nu știu.

Am sugerat că e cazul să ne pregătim de plecare, la care prietenul nostru mititel a declarat ferm că nu ne lasă să plecăm, că vrea să se mai joace cu noi. Drept pentru care, am mai stat vreo 2 ore și am construit niște tuneluri pentru tren și niște bariere.
Nici atunci n-a vrut mititelul să ne lase să plecăm, dar i-am explicat că e deja târziu și că mai venim și altă dată.
- Mâine, a spus el.
- Mâine e sâmbătă, nu cred că putem veni
- A, mâine avem musafiri. Atunci duminică.
- Duminică mergem la biserică
- Păi când vă întoarceți de la biserică veniți la noi
L-am amânat, totuși, pentru că duminică avem alte planuri, dar a rămas că săptămâna viitoare mergem iar să ne jucăm cu el.

La un moment dat, văzând insistențele lui, i-am spus.
- Măi, Ștefan, dacă tu tot spui că vrei să mai venim pe la tine, înseamnă că îți place mult de noi, așa-i?
El m-a privit, mi-a zâmbit timid și a dat din cap că „DA”

Mulțumesc, Ștefan. Cu răspunsul tău mi-ai picurat în suflet lumină :)

VOPSELE PUFOASE

Mi-ar fi plăcut mult ca David să fie atras de pictură. Nu că aș avea cine știe ce talent, dar ar fi fost un mod agreabil de a ne petrece timpul.
Lui David, însa, nu i-a plăcut niciodată să picteze. Trage câteva linii, se plictisește și îmi dictează ce să pictez eu. Culorile, totuși, îi plac. Îi mai pun din când în când apă colorată în sticluțe și se amuză combinând culorile.
 
Ideea vopselelor pufoase am împrumutat-o de aici: http://www.artfulparent.com/2008/03/playing-with-puffy-paint.html și a avut un succes remarcabil. Eu am modificat puțin cantitățile, ca să nu mă încurc cu jumătăți de măsură. Astfel, pentru o porție, folosim: 1 cană făină, 1 cană apă și 1 cană sare. Le amestecăm bine bine, împărțim crema rezultată în 3 castronașe în care adăugăm tempera, în cantitatea necesară pentru a obține culorile dorite. Vopseaua astfel realizată, o punem în sticlute cu dop special (ca cele de la sucul Figo).

Ei, să nu credeți că David s-a apucat de pictat, nici vorbă. Plăcerea lui deosebită e să toarne culorile una peste alta, să le amestece cu degetele, văzând cum se întrepătrund, cum se combină, cum, la final, devin maro. De aceea, prefer să fac vopseaua mai lichidă, ca să se joace cu o cantitate mai mare și sa nu-i mai dau foi, ci o tăviță din plastic. Îi place și să simtă pe palme granulele de sare.

Vă recomand cu căldură vopselele pufoase. În link-ul de mai sus găsiți detalii despre ce se poate realiza cu ele atunci când copiii chiar sunt interesați de pictură.