'Spui că e obositor să fii alături de copii.Ai dreptate. Și adaugi: fiindcă trebuie să te cobori la nivelul lor, să te apleci, să te înclini, să te încovoiezi, să te faci mic. Aici însă greșești. Nu asta te obosește cel mai mult, ci faptul că ești obligat să te ridici la înălțimea sentimentelor lor. Să te întinzi, să te alungești, să te ridici pe vârfurile picioarelor. Ca să nu-i rănești.' Janusz Korczak

"Fie-vă dragi copiii, purtați-vă cu ei blând, învățați-i ce e de folos, fiți drepți și-ți vedea că nu-s sălbatici. Schimbați-le des ocupația, jucați-vă cu ei, căci între copii trebuie să fii și tu copil. Nu vă vărsați veninul amărăciunii voastre în sufletul copiilor, că-i păcat" (Ion Creangă)

"Cea mai bogata mostenire pe care parintii pot sa o lase copiilor este copilaria fericita, plina de amintiri tandre despre tatal si mama lor. Aceasta va lumina zilele care vin, ii va pazi de ispite si-i va ajuta in incercarile vietii de zi cu zi dupa ce vor parasi casa parinteasca.
Parintii trebuie sa fie asa cum vor sa-i vada pe copiii lor, ci nu cu vorba, ci cu fapta. Ei trebuie sa-si invete copiii prin exemplul vietii lor."
(Sfanta Mucenita Alexandra, Imparateasa Rusiei)


marți, 2 octombrie 2012

SUNT COCHETĂ, SUNT STUDENTĂ


Acum 10 ani am terminat Facultatea de Litere. Am obţinut aproape imediat autorizaţia de traducător şi timp de câţiva ani am lucrat într-un ritm frenetic. Mă trezeam dimineaţa pe la 6 şi începeam cursurile de italiană pentru angajaţii unei firme, continuam cu grădiniţa, pe la 13 veneam acasă şi mai traduceam câte ceva sau intram direct în meditaţii, apoi, după amiaza, iar cursuri, apoi iar traduceri până la o bucată de noapte.

Privind în urmă, îmi dau seama că nu aş mai rezista la asemenea ritm. eram tânără, entuziasmată că îmi câştig existenţa şi că pot contribui la cheltuielile casei, că o pot răsfăţa, din când în când, pe sora mea.

Încet, încet, am început să obosesc. Am rărit meditaţiile, am încheiat cursurile şi nu am început altele noi, ce am păstrat au fost traducerile şi grădiniţa. Traducerile îmi aduceau bani, grădiniţa îni aducea bucurie. Lucram tot cât era ziua de lungă, dar nu mă mai împărţeam în zece părţi.

Apoi m-am căsătorit şi m-am mutat în oraş nou, printre oameni noi. A durat până să mă pun pe picioare cu traducerile, timp în care am mai încercat vreo două activităţi, fără succes (nu-s bună pentru vânzări şi pace). Apoi s-a născut David, iar ultimii patru ani i-am petrecut aşa cum reiese din paginile acestui blog.

În liniştea Câmpulungului, am avut timp să mă gândesc serios ce vreau să fac cu viaţa mea. Ce pot lucra ca să completez traducerile care nu-s nici pe departe atât de multe câte aveam la Piatra?

Cu copiii. Mi-ar plăcea să lucrez cu copiii. Dar cum? Ca profesoară nu am găsit ceva care să îmi convină. În plus, sunt încă sub trauma celor două săptămâni din 2004 cand am suplinit ore de franceză la gimnaziu şi n-am fost în stare să controlez clasele. Bine, nu sunt eu fan control, dar era aşa gălăgie când eram în clasă că nu o dată au venit alti profesori să vadă dacă nu-s cumva copiii singuri. Unde mai pui că, la statura mea de "doi la metru" abia mă vedeam printre copii.
Nu, încă nu mă simt în stare să predau la o şcoală generală.

Singura lumină îmi apare în minte când mă gândesc la grădiniţă. Cu ei mi-ar plăcea să lucrez, poate chiar cu cei de şcoală primară. Mai departe, încă nu cunosc vârstele, nu mă simt în stare să mă adaptez.

Cireaşa de pe tort a fost în primăvară, când n-am putut participa la concursul pentru un post de educatoare pentru că nu aveam studiile necesare. Şi m-am enervat. Şi am început să caut. Şi am găsit.

Universitatea Babes-Bolyai din Cluj, Facultatea de Ştiinţe ale Educaţiei, are o extensie la Vatra Dornei pentru specializarea Pedagogia Invatamantului Primar si Prescolar. Noh, ce vreau mai mult? Mai ales că acum mă simt în stare să mă ocup şi de altceva în afară de David şi traduceri. N-am stat prea mult pe gânduri şi m-am înscris. Nota mea mare la Bacalaureatul de acum 14 ani m-a plasat în fruntea listei de admişi, nici nu s-a pus problema "dacă" intru. Din pacate, eu având deja o facultate făcută la buget, aceasta o voi face la taxă. Asta e. Asta îmi doresc, cumva banii de taxă îi voi strânge.

Şi astfel, de azi sunt studentă cu acte în regulă. Azi am fost la Vatra Dornei pentru deschiderea oficială a anului universitar. Mi-am dat seama că la Iasi, la prima facultate, n-am fost la nici o deschidere de an. Colegele mai mari îmi spuseseră că nu merită să pierd timpul cu asta. Acum îmi pare rău. Poate că mi-ar fi plăcut şi atunci, aşa cum mi-a plăcut azi. Am asistat la mica slujbă de binecuvântare, am ascultat trei discursuri, apoi am completat şi semnat contracte.

Sâmbătă începem cursurile: sport, informatică şi franceză. Abia aştept.


7 comentarii:

Angi spunea...

Imi place.Te ajuta sa-ti ocupi locul pe care-l meriti.
Treaba cu elevii nazdravani de la scoala generala am mai auzit-o.Eu eram profesoara la liceu si m-am intalnit cu o fosta colega de scoala ,si ea prof'a,dar la generala .mi-a zis ca ai ei sunt "nebuni' rau,ca nu se poate intoarce spre tabla fara sa-si dea unul altuia cu caietul in cap, vorbesc tot timpul neintrebati....
La liceu se mai potolesc

Monis spunea...

felicitari si spor la studiat. La Vatra Dornei?!? e drept ca am plecat de acolo de mai multi ani dar nu am auzit niciodata de asa ceva in oraselul meu mic :)

madi spunea...

Angi, eu am auzit diverse povesti si cu elevii din licee (cel putin de aici) Inca nu ma simt in stare sa-i abordez. poate, cand va ajunge david la varsta respectiva, voi vedea adolescentii din alt unghi.

Monis, UBB a deschis extensia din Vatra Dornei acum 2 ani. Anul acesta termina facultatea prima promotie. Au planuri mari, vor sa organizeze si master. Mie imi convine, pentru ca e aproape.

Monis spunea...

Cred ca nu te-am citit eu de la inceput sau am sarit pe undeva :).... unde stai de fapt? asta daca vrei sa spui pe blog. daca nu, iti apare adresa mea de mail.

madi spunea...

Monis, locuiesc in Cimpulung Moldovenesc

Monis spunea...

Am inteles :). Pai spor la scoala sa ai! si succes!

Andra Sara Otilia spunea...

Bafta! si felicitari!

Sa ne povestesti si ce inveti!