'Spui că e obositor să fii alături de copii.Ai dreptate. Și adaugi: fiindcă trebuie să te cobori la nivelul lor, să te apleci, să te înclini, să te încovoiezi, să te faci mic. Aici însă greșești. Nu asta te obosește cel mai mult, ci faptul că ești obligat să te ridici la înălțimea sentimentelor lor. Să te întinzi, să te alungești, să te ridici pe vârfurile picioarelor. Ca să nu-i rănești.' Janusz Korczak

"Fie-vă dragi copiii, purtați-vă cu ei blând, învățați-i ce e de folos, fiți drepți și-ți vedea că nu-s sălbatici. Schimbați-le des ocupația, jucați-vă cu ei, căci între copii trebuie să fii și tu copil. Nu vă vărsați veninul amărăciunii voastre în sufletul copiilor, că-i păcat" (Ion Creangă)

"Cea mai bogata mostenire pe care parintii pot sa o lase copiilor este copilaria fericita, plina de amintiri tandre despre tatal si mama lor. Aceasta va lumina zilele care vin, ii va pazi de ispite si-i va ajuta in incercarile vietii de zi cu zi dupa ce vor parasi casa parinteasca.
Parintii trebuie sa fie asa cum vor sa-i vada pe copiii lor, ci nu cu vorba, ci cu fapta. Ei trebuie sa-si invete copiii prin exemplul vietii lor."
(Sfanta Mucenita Alexandra, Imparateasa Rusiei)


duminică, 10 februarie 2013

ORAŞUL DE PE MUŞAMA

Printre traduceri, cursuri şi examene, am reuşit să finalizez şi câteva de proiecte, unele pe care le aveam în minte de mult timp, altele inventate ad hoc.
Le prezint pe rând, pentru că fiecare are nevoie de spaţiul lui special :)

Nu mai ştiu unde am văzut prima dată ideea oraşului de pe muşama. Era pe un blog în engleză şi nu pe muşama ci direct pe podea, trasat, aşa cum am făcut eu, cu bandă adezivă roşie. Am mai găsit o idee asemănătoare, dar nu cu bandă adezivă ci cu simple markere, realizată pe o perdea albă de duş. Bineînţeles că nu mai ţin minte linkul. Eu am folosit ce am avut la îndemână: dosul bucăţii de muşama pe care lucrăm de obicei cu plastilina. Am Trasat liniile principale cu bandă adezivă roşie, am schitat detaliile cu creionul apoi am pictat cu acuarele. Clădirile le-a ales David. A vrut neapărat un sediu de poliţie, o închisoare, o gară (nu putea lipsi trenul) şi un spital. Eu am vrut neapărat un parc cu loc de joacă şi o parcare, iar pentru a umple nişte spaţii libere, am făcut un lac şi un aeroport.:)

 schiţa e gata, ne apucăm de pictat

 
parcarea, poliţia şi închisoarea


 colorăm calea ferată

s-a stricat racheta iar toti cosmonauţii s-au adunat s-o repare :)

 în faţa sediului poliţiei s-au adunat poliţiştii să pună ţara la cale

 indienii au hotărât să vină să se joace la locul nostru de joacă:)

 cow boy-ii s-au luat la întrecere cu trenul

 asistenţii medicali aşteaptă ambulanţa în faţa spitalului

 pe malul lacului, doi soldaţi se uită unul la celalalt prin binoclu şi se salută

 Un tir mare e pus pe accidente şi face dezastru pe aeroport

planul de sus: parcul, cu loc de joacă (cu leagăn, tobogan, groapă de pietriş şi groapă de nisip),, o statuie (omuleţul albastru), un trenuleţ (linia mov) fântâna arteziană şi chioşcul de fornetti (pentru că asta ii place la parcul din Piatra Neamt), parcarea, poliţia şi închisoarea, 
planul mediu: strada principală, lacul, aeroportul, gara şi spitalul
planul de jos: calea ferată şi strada secundară (pentru tiruri)

După ce am observat reacţia unei prietene mici la vederea orăşelului nostru, am în plan un oraş mai mare, pe o suprafaţî mai întinsă, astfel încât să poată merge copiii pe străduţe, nu figurinele. Dar mai durează până atunci.

Un comentariu:

Strumful spunea...

Foarte frumos, o sa ne inspiram si noi de la voi, multumesc.