O PÂINE ȘI O ÎNGHEȚATĂ

A primit niște bani. Contrar părerilor unora, el nu prea e obsedat de ei. Adică, mai suferă când nu ne permitem diverse dar, dacă vrea ceva cu adevărat și are prețul în limite rezonabile, își face socoteli, îi strânge, mai pun eu diferența și își ia. Sau vine să-mi ceară un leu sau doi să-și ia o înghețată sau un suc. Sau, dacă îl trimit să ia o pâine sau un borcan de pastă de tomate, știe că restul e al lui și-și ia ce poftește în limita sumei pe care o are.

Și e și foarte generos. Când îmi cere un leu pentru el, îmi cere unul și pentru prietenul lui. De multe ori e atât de dulce când îmi cere încât îi dau. Nu mor eu pentru leul ăla pe care el l-a dăruit prietenului.

Am preferat, în toate astea, să văd faptul că îndrăznește să meargă la magazin și să cumpere ce am nevoie să-mi cumpere, că face socoteli, că nu își ia decât foarte rar prostioare, în general alegând înghețata în zilele călduroase sau un suc Tedy când îl rog să nu își cumpere înghețată, E drept, uneori mai scapă și la o pungă de chipsuri, dar doar când chiar îi e poftă și nu se poate abține și, oricum, punga aia o împarte cu prietenii de la bloc.

Cum spuneam, ieri a primit niște bani. La un moment dat, îmi spune că are ceva de rezolvat afară. Era deja destul de târziu, dar l-am lăsat să iasă. Prietenii lui încă mai erau afară și, fiind sâmbătă, putea rămâne la joacă un pic mai mult decât în zilele de școală.

Era mama mea la mine și ne-am întins la vorbă, fără să ne mai gândim la el.

La un moment dat, intră el în casă, cu ochii arzând de bucurie și începe să vorbească entuziasmat:
- Nu mai pot de greutate, am venit încărcat. Mă dpr mâinile de câte am cumpărat.

Avea în mână o sacoșă. Începe să scoată și să explice:
- Am luat o pâine, să avem pentru sandvișuri la școală când se termină cea pe care o avem. Șiii...am luat pentru toți o înghețată.
Moment în care scoate din sacoșă un tortuleț de înghețată Polar.
- Și mi-a rămas rest un leu. ia-l mami, mie nu-mi trebuie.

Ne trebuie câteva momente să procesăm, să ne amintim că a primit bani și să ne revenim din uimirea că i-a cheltuit astfel.

Desigur, nu întârziem să ne servim cu câte o felie consistentă din tortulețul adus de el. Mănâncă și el:
- Mmm, e bună, e cu vanilie, spune el.
- Cum de ți-a trecut prin cap, David să iei toate astea? îl întreabă bunica.
- Păi aveam 8 lei 50. Am luat o pâine de un leu, că m-am găndit să avem pentru sandvișuri la școală, când se termină cealaltă pâine. Am dat 50 de bani pe sacoșă și mi-au rămas 7 lei. Am vrut să iau o înghețată la 7 lei dar nu era, așa că am luat una la 6 lei și mi-a rămas rest un leu. Mâna sus cui îi place că am luat înghețată!
Desigur că am ridicat amândouă mâinile.

- Și doamnele de acolo te-au întrebat ce vrei sau ai ales tu? îl descoase bunica, încercând să înțeleagă cum procedează David când merge la cumpărături.
- Mereu mă întreabă, spune el. Îmi spun cavaler. Am vrut o înghețată la 7 lei dar nu era și mi-au dat una la 6 și mi-a rămas un leu rest. Cine se bucură pentru ce am cumpărat, mâna sus!
Din nou, amândouă am ridicat mâinile.

Știți care au fost primele gânduri când am văzut cum a gândit el și cum și-a făcut socotelile?
Că nu îmi pasă că nu socotește la școală atât de repede  cât vrea domnul învățător. Nu îmi pasă că unele exerciții de matematică i se mar mai grele și lucrează mai lent și nu termină mereu fișa pe care o are de rezolvat în clasă (deși ce reușește să termine lucrează corect).

Socotelile care sunt cu adevărat importante în viață, David deja a început să le facă. Și știe că face lucruri bune și e bucuros că le face și e mulțumit și mândru de el când face ceva bun pentru ceilalți.

Astea sunt lucrurile pe care trebuie să le observăm și să le apreciem la un copil.