GRAȚIELA ȘI „SECRETUL FETEI FRUMOASE”

Acum mulți ani, sau poate nu chiar așa mulți, dar acum îmi pare că a trecut o veșnicie, când eram în perioada în care simțeam nevoia să evadez din cotidian și să găsesc confirmări în lumea virtuală, am intrat într-un grup virtual de mămici. Primul grup de acest fel pe care l-am frecventat.

Ne-a legat atunci prima sarcină a fiecăreia și schimbul de idei și păreri despre părinți și copii. Apoi, după ce forumul nostru s-a închis, s-au schimbat și relațiile. Am rămas în contact, dar conversăm mai rar, urmărim activitățile noastre de pe Facebook sau de pe bloguri, ne bucurăm una pentru cealaltă, ne mai punem din când în când la curent cu ce s-a mai întâmplat în viețile noastre de când am vorbit ultima oară, dar relațiile nu mai sunt atât de intense cum erau atunci. Și e normal. Viața ne duce pe căi care nu se intersectează mereu. Am învățat ce ne-a fost menit să învățăm una de la cealaltă, apoi fiecare și-a continuat drumul în propria direcție.

Din grupul acesta făcea parte și Grațiela, pe care am iubit-o și admirat-o la fel cum le iubeam și le admiram și pe celelalte mămici prietene virtuale. Cu ea mi-a fost cel mai greu să rup contactul și cel mai greu să țin legătura. De ce?

Vă spun cu sinceritate că o invidiam. Este un păcat pe care mi-l recunosc și mi-l asum. O invidiam la fel cum le invidiam pe toate mamele cu 2 sau mai mulți copii, într-o perioadă când îmi doream foarte mult să îl am și eu pe al doilea, poate și pe al treilea. Mă bucura și mă durea în același timp orice povestire despre minunile ei. Referitor la alte mame nu simțeam chiar același lucru, dar ea își punea atât de frumos în cuvinte experiența ei de mamă a doi copii, încât preferam doar să o citesc, fără să intru prea des în contact direct cu ea.

Apoi am invidiat-o pentru că și-a găsit Drumul. A avut curajul să spună ”Asta sunt eu” și să aleagă în consecință. Și lucrează cu dragoste și pasiune exact ceea ce i se potrivește cel mai mult să lucreze. Ei bine, și alegerea asta a ei a venit într-o perioadă când eu eram încă în căutări (de fapt, încă sunt, dar mă simt mai bine cu mine acum) pentru a găsi care-i rostul meu în viață. M-au chinuit mereu întrebări ca ”Ce face ea diferit de poate iar eu nu pot?”.

De asta nici nu i-am citit prima carte (Secretul fetei frumoase) atunci când a apărut. Mi-am dorit-o, am fost de câteva ori la un pas de a o comanda, dar nu am putut finaliza comanda.

Treptat, m-am liniștit și eu. Am ajuns să mă cunosc îndeajuns de mult încât să știu ce vreau să fac în viață și să acționez în consecință. A venit și al doilea copil, mulți ani așteptat, și m-a vindecat și de invidie.

Și, pentru că am și eu o fată frumoasă, care îmi aduce echilibru și mă vindecă de gândurile rele, am putut apăsa, în sfârșit, pe butonul „finalizează comanda”. Am așteptat cu nerăbdare cartea. știam că e frumoasă, citisem recenzii și, cunoscând-o pe Grațiela, eram convinsă că din sufletul și mintea ei nu putea ieși decât ceva magic.

Și am avut dreptate. Am citit cartea pe nerăsuflate, apoi am recitit-o cu drag, am urmărit cu David ilustrațiile, el căutându-i frenetic pe Superbul Cerb și Iepurele Minunat și amuzându-se, la final, când a aflat cine spune, de fapt, povestea .

Dacă vă pică sub ochi această carte, în vreo librărie, nu ezitați să o cumpărați. Dacă nu e prin librăriile pe care le frecventați, merită să o căutați pe Internet și să o comandați. Va părea mică, atunci când o veți ține în mână, dar e o carte mare, atât pentru copiii voștri cât și pentru copiii mai mici sau mai mari din sufletul vostru.

Mulțumesc, Grațiela. Nu e o carte pentru copiii mei, e o carte pentru mine, pentru că în ea, am găsit confirmare și întărire pentru ce cred și eu că înseamnă frumusețea.

PS. Și grăbiți-vă să citiți cartea. Nu de alta, dar îndată apare al doilea volum al Grațielei. De data asta îl aștept cu nerăbdare și voi fi printre primele care îl cumpără. Pentru că m-am vindecat de invidie. A rămas doar admirația.