AM CASTIGAAAT!!!!!

Va spuneam aici ca am participat la un concurs pe babydex.
A sosit si premiul si, cum David e posesorul, l-am lasat pe el sa-l deschida.


Cu ajutor din partea lui tati.


Si iata ce am primit


Si o si folosim cu succes

DORNA

Luni, fiind zi de sarbatoare, Cata a propus o plimbare pana la Dorna.

Am plecat pe la 11, cand David era pe cale de a adormi, asa ca fix pana in Dorna a tras un pui de somn.

Drumul a fost super. Dupa oribilitatea drumului Campulung-Humor, aici e raiul pe pamant. Chiar imi pare rau ca n-am reusit sa oprim sa facem poze.

Ajunsi la destinatie, am cautat-o pe Mariana. N-aveam nuci, dar ea a raspuns chemarii si ne-am amuzat urmarind-o.

Am vizitat un pic statiunea apoi am facut un mic picnic, prilej pentru David sa scoata absolut tot din geanta.

Am testat pentru prima data mei-tai-ul in public, iar David a descoperit o pozitie noua de supt.

Apoi ne-am intors spre casa, nu inainte de a mai saluta o Mariana.

Pe drum, obosit de orele de plimbare, David a mai tras un pui de somn.

In concluzie, a fost foarte frumos.

SUNTEM IN ANTET

Acum cateva zile rox m-a intrebat daca nu vreau sa-i trimit cateva poze cu mine alaptandu-l pe David, sa le puna in antetul blogului ei.
Am vrut.
Sunt tare incantata. De mult le tot admiram pe mamicile de acolo si iata ca acum figurez si eu printre ele.

DAVID

David are 8 luni si jumatate. De mult vreau sa-l povestesc, dar vai, timpul petrecut cu el e atat de pretios incat nu reusesc sa-mi rup din el ca sa vi-l prezint si voua!

Isi incepe ziua mult prea dimineata pentru mine, care n-am mai prins o noapte intreaga de somn chiar dinainte de a se naste el. Se uita fix la mine, cu privirea mirata, parca spunand “Mama, m-am trezit, hai sa incepem ziua!” Si, incepem. Mai prelungesc leneveala cu ceva harjoneli prin pat apoi il pun pe podea, invrednicindu-ma sa ma ridic si eu. Primul drum este la Catalin, unde se ridica in picioare la marginea patului si il trage de maneca sa se trezeasca si el. Si asa incepe ziua.

Luam micul dejun impreuna. Ii place mult sa manance. Orice. Branza e preferata lui, apoi vin fructele si celelalte alimente (bine, nu mentionez lapticul de la mami ca de ala oricum are parte cand si cat vrea). Cere cu insistenta, striga daca lingurita intarzie, se agita, il mai las sa-si bage singur mana in farfurie si sa manance singur (recunosc, nu fac mereu lucrul asta, desi ar trebui).

Si incepe haosul: ture ture dintr-o camera in alta sau pe hol, trecut in revista jucarii, ridicat in picioare pe langa mobile, scos haine din sertare, imprastiat cuburi de construit. Strangem apoi totul si o luam de la capat. Are acces peste tot, prin toate colturile, prin toate rafturile (care de-acum contin doar lucruri care-l pasioneaza pe el: carti, reviste, pungi, cutii, tuburi goale de pastile, etc), inca un pic si-l gasesc si sub pat (inca nu a gasit nimic interesant acolo, asa ca a ocolit zona). In fiecare zi descopera cate un locsor neexplorat indeajuns in zilele precedente, cate un zgomot nou podus de diferite obiecte trantite, gusturi noi ale jucariilor, ale firelor de iarba, ale diferitor obiecte de prin casa si nu numai. Pe scurt, un mic taifun rascolitor, avid sa cunoasca, sa descopere, sa testeze tot ce-i iese in cale.

Si asa o tinem toata ziua. Mai iesim la o plimbare sau la cumparaturi, mai mergem intr-o vizita, mai mergem toti trei in padure. Iar in padure...bucuria bucuriilor! Rasuna muntele de chiote, strigate, rasete. Sare vesel pe umerii lui Catalin, scoate sunete de mirare cand vede apa curgand, cand atinge scoarta copacilor, cand ne iese in cale cate un animal (in general pisici, nu va ganditi la cine stie ce mistreti, desi sunt prin zona). Adora animalele. Cand le vede totul se insenineaza. Scoate chiote de bucurie si le soarbe din ochi, sa nu piarda nici o miscare.

Apoi ne intoarcem acasa si reincep explorarile, presarate cu scurte reprize de somn (de obicei 2 pe zi), cu jocuri tandre in bratele mele, alintari, harjoneli, maraieli, pana seara cand, rupti de oboseala, picam toti trei.

Acum, parerile sunt impartite. Unii (adeptii lui “nu e voie”) vad mai mult agitatia, chinul de a sta mereu dupa copil, riscul de a cadea, de a se ineca, de a raci. In concluzie, vad un copil caruia i se permite de pe acum orice si care, cand va creste, ni se va urca in cap.

Eu vad altceva: vad un om in devenire, autentic si natural, care isi manifesta liber spiritul explorator, curiozitatea, dorinta de a descoperi si a intelege singur ceea ce-l inconjoara. Si chiar asta imi doresc pentru el: sa aiba libertatea de a creste cat mai natural, cu minimul de constrangeri, sa aiba curajul de a cauta raspunsuri, sa aiba increderea ca poate sa ajunga acolo unde vrea prin propriile forte.

Are doar 8 luni si jumatate, dar il vad crescand astfel. Imi creste inima cand ma respinge daca vreau sa-l ajut sa se ridice in picioare, pentru ca stie ca se poate ridica singur, pentru ca vrea sa se ridice singur.

Cati dintre noi avem curajul de a ne ridica singuri atunci cand cadem?

SCUTECE REFOLOSIBILE

Am vorbit aici despre comunicarea eliminarii, care ne ocupa timpul in ultima perioada.

Vorbind cu diverse persoane despre scutecele refolosibile si despre cat imi doresc cateva, am fost intrebata: de ce scutece refolosibile? Scopul celor de unica folosinta nu e tocmai sa te scuteasca de spalat?

Da, pentru mine a fost si este, in continuare, mai comod cu scutecele de unica folosinta. David elimina, eu schimb scutecul, pe care-l elimin la randul meu. Dar ma indoiesc ca pentru el e la fel de comod cu plasticul acela la fund toata ziulica, mai ales acum, vara.

Si am avut dovada chiar ieri. Sarbatoare in familie, invitati, distractie. Avand in vedere ca urma sa nu-l pot urmari pe David ca in alte zile, ca sa nu faca pish pe sau pe langa diversi invitati, i-am pus scutec. Urmarea? Cand l-am lasat fara scutec, am si observat ca incepuse sa se inroseasca. Chestie care, cat a stat cu chilotei, nu s-a intamplat niciodata, desi n-am folosit nici un fel de crema.

Cu un scutec refolosibil as fi fost obligata sa fiu mai atenta, el ar fi constientizat mai rapid faptul ca e ud si mi-ar fi semnalizat sa-l schimb imediat ce a facut, pielea lui ar fi fost in contact cu un material mai delicat si nu ar fi suferit prea mult. Ca sa nu mai spun ca acutecele refolosibile sunt mult mai ecologice, deoarece sunt biodegradabile, pe cand cele de unica folosinta nu. As detalia subiectul, dar a facut-o altcineva mult mai bine aici.