'Spui că e obositor să fii alături de copii.Ai dreptate. Și adaugi: fiindcă trebuie să te cobori la nivelul lor, să te apleci, să te înclini, să te încovoiezi, să te faci mic. Aici însă greșești. Nu asta te obosește cel mai mult, ci faptul că ești obligat să te ridici la înălțimea sentimentelor lor. Să te întinzi, să te alungești, să te ridici pe vârfurile picioarelor. Ca să nu-i rănești.' Janusz Korczak

"Fie-vă dragi copiii, purtați-vă cu ei blând, învățați-i ce e de folos, fiți drepți și-ți vedea că nu-s sălbatici. Schimbați-le des ocupația, jucați-vă cu ei, căci între copii trebuie să fii și tu copil. Nu vă vărsați veninul amărăciunii voastre în sufletul copiilor, că-i păcat" (Ion Creangă)

"Cea mai bogata mostenire pe care parintii pot sa o lase copiilor este copilaria fericita, plina de amintiri tandre despre tatal si mama lor. Aceasta va lumina zilele care vin, ii va pazi de ispite si-i va ajuta in incercarile vietii de zi cu zi dupa ce vor parasi casa parinteasca.
Parintii trebuie sa fie asa cum vor sa-i vada pe copiii lor, ci nu cu vorba, ci cu fapta. Ei trebuie sa-si invete copiii prin exemplul vietii lor."
(Sfanta Mucenita Alexandra, Imparateasa Rusiei)


sâmbătă, 15 mai 2010

SI TOTUSI ... SE MAI FAC COPII

Zilele astea sunt zile de revolta. Sunt zile in care se petrec niste nedreptati care ne lasa cu gura cascata. Nu intru in discutii politice, sunt convinsa ca oricine ar fi fost la putere situatia ar fi fost la fel. Si oricum, nu ma pricep la politica, asa cum bine s-a vazut cu alte ocazii. :))

Micsorarea indemnizatiilor si a alocatiilor ocupa mare parte din discutiile de pe forumuri/bloguri. E normal ca mamele sa protesteze, sa se revolte, sa incerce sa se faca auzite.

Din toate cate s-au spus, mi-a atras atentia o afirmatie citita pe un forum. O viitoare sau actuala mamica (nu mai stiu exact, ca e un topic mixt) spunea ca toata situatia asta descurajeaza femeile sa mai faca copii. Vor face, in continuare, copii pe banda rulanta, doar cele care i-au facut si pana acum asa, cele care nu se preocupa de cresterea lor, cele carora nu le pasa cum o sa-i creasca. Se va umple tara de oameni fara capatai si fara educatie.

Ceva in afirmatia asta nu mi-a sunat bine si nu reuseam sa-mi dau seama ce anume.

Pana acum doua zile, cand am aflat una dintre cele mai frumoase vesti. Una dintre mamicile mele dragi e insarcinata cu al doilea copil. Primul ei copil, de care sunt indragostita iremediabil, este un pic mai mare decat David. Da, in toata valtoarea asta, in toata agitatia si nesiguranta asta, prietena mea are “curajul” de a mai face un copil. Si-l face cu dragoste si cu daruire, indiferent de ceea ce e in exteriorul ei si al familiei ei. Iar ca ea, mai sunt multe.

Si stau sa ma gandesc ca speranta nu moare (desi multi i-au pregatit deja coliva). Speranta ramane alaturi de noi, la o intindere de mana, gata sa ni se ofere neconditionat. Nu speranta ca se vor redresa lucrurile in Romania, nu speranta ca vom primi ce ni s-a luat. Speranta si credinta in iubire si in a face ceva in numele lor, speranta ca sufletul nostru are dreptate cand ne spune sa ne distantam de ce e in jurul nostru si sa facem lucrurile dupa care tanjim, in numele iubirii. Iar sufletul are intotdeauna dreptate.

Si eu tanjesc dupa al doilea copil. Mi-l doresc cu aceeasi disperare cu care l-am dorit pe David. Departarea si imposibilitatea ca familia sa se reuneasca prea curand, ne impiedica sa-l facem inca, dar atunci cand vom fi din nou impreuna, indiferent unde in lumea asta (includ aici si Romania, pentru ca nu se stie daca vom reusi sa plecam definitiv din ea), urmatorii nostri copii vor veni pe lume pentru ca ni-i dorim. Iar in dorintele si planurile ce tin strict de familia noastra, n-au ce cauta ingrijorarile legate de politica si de ce tampenii mai fac cei care ne conduc.

Da, inca se mai fac copii in Romania. Copii ai unor parinti care nu se lasa doborati de val.

Ii multumesc
Irinei pentru ca a pus atat de frumos in cuvinte ceea ce simt eu de cand a pornit toata nebunia din tara asta.

5 comentarii:

Lore(brish) spunea...

Inainte de a incepe toata nebunia asta vorbeam cu o prietena virtuaa draga. O purtatoare, cosleeperitza, alaptatoare..asa cum imi place mie. Buuun. A ramas insarcinata cu al treilea copil si printre altele imi spunea ca e satula de sistenmul asta de cacat care ne da de inteles ca nu ne putem creste copiii, ca nu ne permitem.

Si am ramasputin surprinsa...Era pentru prima oara cand auzeam pe cineva spunand asta. Ssi daca stau bine sa ma gandesc asa e ...

Mihadavid spunea asta pe forumul Super parinti ;P( ea e mamica pe care o citisesi)

madi spunea...

:) Nu e ea. E cineva de pe alt forum.
Discutiile astea sunt la ordinea zilei peste tot.
Dar dincolo de sistem, suntem noi cu puterea noastra interioara de a face sa ni se intampla lucrurile in care credem. Iar in interiorul nostru, sistemul n-are ce cauta.

Irina spunea...

Madi, ai dreptate.Cauza scaderii natalitatii nu e in portofel, e in inima noastra.

Gratiela spunea...

stii ca m-ai facut sa plang un pic, un pic, da?
asa-i, iubirea-i iubire, politica-i politica. :)

Getix spunea...

Eu sunt in situatia exacta a mamei care a facut respectivul comentariu,
Am 29 de ani, sunt cu sotul meu de aproape 12 ani...am pornit in viata de la "0" sincer...am lucrat in timpul facultatii de ne-au sarit capacele ca sa e intretinem, am fost bursieri, cu greu ne-am cumparat o locuinta (pe credit in urma cu 2 ani) si DA tot cu greu pt. ca vreau sa ii ofer copilului meu conditii absolut umane (nu de lux) umane...am decis abia anul trecut sa avem un copil...si crede-ma tot SINCER spun l-am facut pe viitorul nostru copil "cu dragoste si cu daruire" si l-am dorit de mai bine de 5 ani de zile...
Si DA...sunt multe cupluri care se gandesc si financiar cand isi doresc un copil...
Nu a trait in lux nici ininte de a ne hoarari sa il avem si nici acum...suntem undeva la limita umana...dar ideea ca acei bani pe care ma bazam anul trecut se imputineaza de la 1 Iunie nu ma face sa rad de bucurie DELOC...
Totusi vb. ta e ramane speranta