BATAIA

Pana nu demult, cand David facea o boacana, mi se zicea ca-i mic, asta e, o sa creasca. Acum David are 2 ani si 5 luni. A intrat in perioada pe care multe dintre cartile si articolele de specialitate o definesc drept perioada afirmarii personalitatii, insotita de crize, de refuzuri etc. Nu ducem lipsa de ele, ca doar nu putem fi atipici. Solutiile pe care le primesc din partea celorlalti se centreaza de multe ori pe cate o palma bine plasata, o urecheala etc, care sa-i arate copilului care-i locul lui si sa-l lecuiasca de razvratiri. Ca altfel, nu-i asa, ajunge copilul cu probleme de comportament cand mai creste si da batai de cap adultilor care vor avea de-a face cu el. Degeaba spun ca am observat ca atunci cand ma port dur cu el nu fac decat sa-l agit mai tare, iar in agitatia asta el face si mai multe crize, si mai multe boacane. Degeaba spun cu convingere si cu exemple clare ca atunci cand imi pastrez calmul si-i explic cu rabdare, am mai multe rezultate pozitive cu el. Astea-s aiureli de mama exagerata, care nu stie sa-si tina copilul sub control. Dar zau ca stiu. Acum cateva zile, intr-un magazin, l-am convins sa lase pe raft o jucarie de care se agatase si pe care eu nu voiam s-o cumpar. In alta zi, desi initial refuzase categoric, a acceptat sa probeze si sa-i cumpar o caciulita mai subtire, in locul celei groase care ne-a fost prieten de nadejde toata iarna si la care el nu voia sa renunte. Iar exemple din astea mai am duium. E drept, nu-i generala treaba, isi mai face si el numarul uneori, imi mai pierd si eu rabdarea in unele cazuri si-l mai cert, dar alea sunt exceptiile, nu regula. In cadrul asta, n-am rezistat sa nu traduc un articol despre efectele bataii la copii. Raluca a pus linkul pe blogul ei, si, daca tot am vazut ca-i scurt, am zis ca n-o fi engleza mea asa proasta incat sa nu pot duce treaba pana la capat. Bine, nu-i un articol care sa dea pe toti pe spate, dar spune ceea ce observ si eu cu ochiul liber peste tot pe unde merg. Si poate faptul ca studiile respective sunt facute de straini si nu de o simpla mama din Romania are mai multa greutate in ochii celor care-s de parere ca “Bataia e rupta din Rai”. (la asta eu raspund mereu cu ceva de genul “Pai daca-i rupta, nu inseamna ca nu mai face parte din el?”) Va las artilocul mai jos. Traducerea nu-i perfecta, engleza mea are lipsuri, dar ideea e usor de inteles EFECTELE PE TERMEN LUNG ALE BATAII Se presupune ca ceea ce ar trebui sa faca parintii e sa-si disciplineze copiii – cele mai multe mame si cei mai multi tati n-au nici o problema in a fi de acord cu asta. Dar pedeapsa ar trebui sa includa bataia? Asa cum pot spune multi parinti, putine masuri de disciplinare opresc un copil din a se comporta inadecvat la fel de repede ca o palma sau doua peste fund. Dar intr-un studiu nou publicat in revista Pediatrics, Cercetatori de la Universitatea Tulane aduc dovezi clare ca raspunsul pe termen scurt al copiilor la bataie poate sa-i faca sa rabufneasca pe termen mai lung. Din aproape 2.500 tineri in studiu, cei care au fost loviti mai frecvent la varsta de 3 ani au fost mai agresivi la varsta de 5 ani. Studiul, condus de profesor Catherine Taylor, este primul care a cautat o serie de probleme care o privesc pe mama, cum ar fi depresia, consumul de alcool si droguri, abuzurile partenerului si chiar daca mama a luat in consideratie avortul in timp ce era insarcinata. Dupa ce a luat in calcul acesti factori – fiecare din ei putand contribui la agresiunea asupra copilului – bataia a ramas un puternic predictor al comportarii violente. “Sansele ca un copil sa fie mai agresiv la varsta de 5 ani au crescut cu 50% daca acesta a fost palmuit de mai mult de 2 ori in luna dinainte de a incepe studiul” spune says Taylor. (…)(fraza de al carui sens nu m-am prins) Printre mamele chestionate in 20 de orase, cand copiii lor aveau 3 si 5 ani, aproape jumatate (45.6%) au declarat ca nu si-au lovit copiii de 3 ani in luna anterioara, 27.9% au declarat ca i-au lovit o data sau de doua ori in acea luna iar 26.5%au declarat ca i-au lovit mai mult de doua ori. Dintre cei de 5 ani, copiii care au fost loviti, fata de cei care nu fusesera, erau mai sfidatori, cereau satisfacerea imediata a dorintelor si nevoilor, deveneau mai usor frustrati, aveau accese de furie şi accese de violenta fizica impotriva oamenilor sau animalelor Motivul pentru acest fapt, poate fi faptul ca bataia declanseaza comportamentul urat. Pedepsele corporale inspira teama, mai degraba decat intelegere. Chiar daca copiii isi opresc accesele de furie cand sunt batuti, asta nu inseamna ca inteleg de ce nu ar trebui sa se poarte asa cum au facut-o. Mai mult, bataia da un exemplu prost, invatand copiii ca un comportament agresiv este o solutie pentru problemele parintilor. “Exista in prezent multe date care pot sustine pe clinicieni cand isi exprima ingrijorarea fata de parinti, referitor la folosirea unor pedepse corporale” spune Dr. Jayne Singer, directorul programului pentru copii de la Children's Hospital Boston, care nu a fost implicata in studiul Tulane. Academia Americana de Pediatrie (AAP) este impotriva bataii, indiferent de circumstante. Bataia este o forma de pedeapsa care devine tot mai putin eficienta cu cat e mai des folosita si, conform AAP, face ca disciplinarea sa devina tot mai dificila pe masura ce creste copilul. In loc de bataie, AAP recomanda metoda Time-out care implica refuzul interactiunii, fie ea pozitiva sau negative, cu copilul, pentru o anumita perioada de timp. Aceste momente de tacere obliga copiii sa se calmeze si sa se gandeasca la emotiile lor, in loc sa le dea frau fara rezerve. In fond, scopul pedepsirii este de a face copiii sa inteleaga nu doar ca au facut ceva gresit dar si ce i-a motivat sa o faca. Sursa: http://www.time.com/time/magazine/article/0,9171,1983895,00.html Am vrut sa scriu cu alineate, dar bloggerul nu m-a lasat si pace. O sa editez cand imi da voie

PATRU LUNI IN DANEMARCA - ORASELE

Nu am reusit sa vizitez foarte mult. In unele orase nici nu am facut poze. Ba chiar pozele pe care le am, nu-s chiar reprezentative pentru orasele respective. Oricum, din fiecare am vazut doar in treacat, cate o mica particica. Dar mi-a placut mult ce am vazut. Casele si blocurile din caramida, desi noi, te fac sa te simti ca intr-o poveste de demult.

Randers

Aarhus

Silkeborg

CADOURI PENTRU MAME

Stiu, sunt in intarziere cu postarea asta, dar n-am avut nicicum vreme de ea.

Anul acesta, de ziua mamelor, copiii le-au daruit papusele, ca sa-si aminteasca de cand erau mici si se jucau toata ziua.

DESPRE AVORTURI

Spun de la inceput ca nu vreau sa judec pe nimeni. Ba chiar nu am inca o idee clara despre ce cred despre avorturi (despre cele facute de alte femei, pentru ca in ce ma priveste avortul n-ar fi o optiune decat in cine stie ce probleme medicale serioase).

Sunt impartita in mai multe directii. Femei dragi mie au facut asta cel putin o data in viata si nu mi-s mai putin dragi din cauza asta.
Alte femei, la fel de dragi, sunt total impotriva avorturilor si pot argumenta alegerea lor cu vehementa.

Am auzit, de-a lungul timpului, tot felul de povesti spuse din punctul de vedere al femeilor. Povesti despre suferinta, despre lipsuri materiale, despre inconstienta varstei prea timpurii (desi, avand in vedere ca metodele contraceptive nu mai sunt un secret, inca nu pot intelege pe deplin de ce avorturile sunt in numar atat de mare). Unele femei sunt impacate cu alegerile facute, altele regreta toata viata ziua aceea in care au pasit in cabinetul medicului.

Pana acum, nu m-am uitat la poze sau filme despre avorturi. Pur si simplu consideram ca am ceva mai bun de facut atata timp cat eu nu-mi doresc sa fac asa ceva vreodata.
Azi, insa, m-am lasat dusa de val. Citind postarea Ralucai, am zis ca pot sacrifica 4 minute din timpul meu ca sa vad despre ce e vorba in unul dintre filmulete. Iar decizia mea de a evita cu orice pret un avort, si-a gasit jusificare.

E prima poveste pe care o vad spusa din punctul de vedere al copilului. Probabil mai sunt multe asemenea, dar nu m-au interesat pana acum. Ce imi place, e ca e simpla. Scurt si la obiect: uite, asta inseamna un avort. Eu chiar nu stiam ce se petrece in timpul unui avort, asa cum, probabil, multi altii nu stiu.

Filmul e vechi. Poate ca intre timp s-au mai modificat procedurile. Sau poate nu, avand in vedere ca denumirile au ramas aceleasi.
Oricum, m-a impresionat si am simtit nevoia sa vi-l arat si voua. Nu pentru a arata cu degetul, nici pentru a face pe cineva sa se simta prost sau sa trezesc amintiri triste.

Privindu-l mi-am amintit de prima intrebare care mi-a fost pusa cand m-am dus sa-mi fac programare la ginecolog pentru a incepe urmarirea sarcinii. “Si vreti sa-l pastrati?”. M-a urmarit mult timp intrebarea asta. Cum sa nu-l pastrez, cand mi l-am dorit atat de mult? Cum putea crede asistenta aia ca nu imi doresc copilul, cand toata fiinta mea radia de emotie si eram toata un zambet cand am intrat in cabinet si am cerut sa mi se faca programare? A devenit asa frecvent avortul incat intrebarea asta se pune oricui? Sunt atat de multe fetele care renunta la sarcina incat cele care isi doresc s-o pastreze devin exceptii?

Nu, nu reusesc sa inteleg de ce e mai usor sa risti sa ajungi la un avort decat sa te protejezi cu ceva care nu e nici pe departe atat de traumatizant ca avortul. Traumatizant atat pentru femeie cat si pentru copil.

Filmuletul il gasiti aici.


Iar pe blogul Ralucai gasiti mai multe linkuri.
http://alexcreste.blogspot.com/2011/03/despre-avorturi.html

PS. Mi-am amintit un alt motiv pentru care am vrut sa scriu postarea asta. Pentru usurinta cu care atatia barbati trimit femeile la doctor sa “scape” de sarcina pe care ei n-o doresc. Si pentru faptul ca multi dintre ei isi “pun palaria” si dispar, dand vina tot pe femei pentru fuga lor, ca doar ele au ales sa pastreze copilul.
Da, de 8 martie, lor, barbatilor acestora, le dedic postarea asta. Si-i invit sa vada si filmuletul asta.
http://www.strigatulmut.ro/

MARTISOARE

Ceea ce inca nu v-am spus este ca, de cand am venit din Danemarca, am reluat una din activitatile cele mai dragi sufletului meu, activitate la care am renuntat in 2006 cand m-am mutat din Piatra Neamt la Campulung Moldovenesc. Acum, insa, cum un timp voi sta la Piatra, lucrez din nou ca ajutor de educator la o grupa step by step, la una din gradinitele din oras.
Este grupa mica, cu copii de 3-4 ani si o sa va povestesc despre ei de fiecare data cand se iveste ocazia.
Saptamana asta au facut martisoare si vi le arat si voua, pentru ca sunt foarte mandra de rezultate. Se vede ca le-a placut enorm sa le faca.