DESPRE AVORTURI

Spun de la inceput ca nu vreau sa judec pe nimeni. Ba chiar nu am inca o idee clara despre ce cred despre avorturi (despre cele facute de alte femei, pentru ca in ce ma priveste avortul n-ar fi o optiune decat in cine stie ce probleme medicale serioase).

Sunt impartita in mai multe directii. Femei dragi mie au facut asta cel putin o data in viata si nu mi-s mai putin dragi din cauza asta.
Alte femei, la fel de dragi, sunt total impotriva avorturilor si pot argumenta alegerea lor cu vehementa.

Am auzit, de-a lungul timpului, tot felul de povesti spuse din punctul de vedere al femeilor. Povesti despre suferinta, despre lipsuri materiale, despre inconstienta varstei prea timpurii (desi, avand in vedere ca metodele contraceptive nu mai sunt un secret, inca nu pot intelege pe deplin de ce avorturile sunt in numar atat de mare). Unele femei sunt impacate cu alegerile facute, altele regreta toata viata ziua aceea in care au pasit in cabinetul medicului.

Pana acum, nu m-am uitat la poze sau filme despre avorturi. Pur si simplu consideram ca am ceva mai bun de facut atata timp cat eu nu-mi doresc sa fac asa ceva vreodata.
Azi, insa, m-am lasat dusa de val. Citind postarea Ralucai, am zis ca pot sacrifica 4 minute din timpul meu ca sa vad despre ce e vorba in unul dintre filmulete. Iar decizia mea de a evita cu orice pret un avort, si-a gasit jusificare.

E prima poveste pe care o vad spusa din punctul de vedere al copilului. Probabil mai sunt multe asemenea, dar nu m-au interesat pana acum. Ce imi place, e ca e simpla. Scurt si la obiect: uite, asta inseamna un avort. Eu chiar nu stiam ce se petrece in timpul unui avort, asa cum, probabil, multi altii nu stiu.

Filmul e vechi. Poate ca intre timp s-au mai modificat procedurile. Sau poate nu, avand in vedere ca denumirile au ramas aceleasi.
Oricum, m-a impresionat si am simtit nevoia sa vi-l arat si voua. Nu pentru a arata cu degetul, nici pentru a face pe cineva sa se simta prost sau sa trezesc amintiri triste.

Privindu-l mi-am amintit de prima intrebare care mi-a fost pusa cand m-am dus sa-mi fac programare la ginecolog pentru a incepe urmarirea sarcinii. “Si vreti sa-l pastrati?”. M-a urmarit mult timp intrebarea asta. Cum sa nu-l pastrez, cand mi l-am dorit atat de mult? Cum putea crede asistenta aia ca nu imi doresc copilul, cand toata fiinta mea radia de emotie si eram toata un zambet cand am intrat in cabinet si am cerut sa mi se faca programare? A devenit asa frecvent avortul incat intrebarea asta se pune oricui? Sunt atat de multe fetele care renunta la sarcina incat cele care isi doresc s-o pastreze devin exceptii?

Nu, nu reusesc sa inteleg de ce e mai usor sa risti sa ajungi la un avort decat sa te protejezi cu ceva care nu e nici pe departe atat de traumatizant ca avortul. Traumatizant atat pentru femeie cat si pentru copil.

Filmuletul il gasiti aici.


Iar pe blogul Ralucai gasiti mai multe linkuri.
http://alexcreste.blogspot.com/2011/03/despre-avorturi.html

PS. Mi-am amintit un alt motiv pentru care am vrut sa scriu postarea asta. Pentru usurinta cu care atatia barbati trimit femeile la doctor sa “scape” de sarcina pe care ei n-o doresc. Si pentru faptul ca multi dintre ei isi “pun palaria” si dispar, dand vina tot pe femei pentru fuga lor, ca doar ele au ales sa pastreze copilul.
Da, de 8 martie, lor, barbatilor acestora, le dedic postarea asta. Si-i invit sa vada si filmuletul asta.
http://www.strigatulmut.ro/