'Spui că e obositor să fii alături de copii.Ai dreptate. Și adaugi: fiindcă trebuie să te cobori la nivelul lor, să te apleci, să te înclini, să te încovoiezi, să te faci mic. Aici însă greșești. Nu asta te obosește cel mai mult, ci faptul că ești obligat să te ridici la înălțimea sentimentelor lor. Să te întinzi, să te alungești, să te ridici pe vârfurile picioarelor. Ca să nu-i rănești.' Janusz Korczak

"Fie-vă dragi copiii, purtați-vă cu ei blând, învățați-i ce e de folos, fiți drepți și-ți vedea că nu-s sălbatici. Schimbați-le des ocupația, jucați-vă cu ei, căci între copii trebuie să fii și tu copil. Nu vă vărsați veninul amărăciunii voastre în sufletul copiilor, că-i păcat" (Ion Creangă)

"Cea mai bogata mostenire pe care parintii pot sa o lase copiilor este copilaria fericita, plina de amintiri tandre despre tatal si mama lor. Aceasta va lumina zilele care vin, ii va pazi de ispite si-i va ajuta in incercarile vietii de zi cu zi dupa ce vor parasi casa parinteasca.
Parintii trebuie sa fie asa cum vor sa-i vada pe copiii lor, ci nu cu vorba, ci cu fapta. Ei trebuie sa-si invete copiii prin exemplul vietii lor."
(Sfanta Mucenita Alexandra, Imparateasa Rusiei)


sâmbătă, 25 februarie 2012

CUM AM AJUNS SĂ ALĂPTEZ UN PREȘCOLAR

Acum 3 ani și 4 luni, când l-am născut pe David, ceea ce știam despre înțărcare era că undeva pe la 6 luni trebuie să înceapă, ca să se finalizeze în jur de 1 an, cel târziu.

Pe măsură ce săptămânile treceau mă panicam la gândul ințărcarii. Cum aveam sa fac? Cum aveam să trecem prin asta? Pentru David sânul era viața însăși. Doar gândul să-l privez de sursa lui de hrana și confort, îmi dădea fiori. Dar mi se spunea că „trebuie”, că ăsta era cursul normal al lucrurilor.

Am început să citesc despre diverse metode de întărcare, ca să fiu pregătită când va veni momentul.
Ceea ce mi-a dat speranță a fost că am aflat că ar fi mame care alăptează și după un an, poate chiar după doi. Hmmm, doi mi se părea cam mulți, dar măcar scăpasem de termenul limită de un an și eram mai relaxată.

Și așa, din articol în articol, din discuție în discuție, din blog în blog, am adunat un întreg caleidoscop de păreri, de argumente pro și contra și de experiențe ale altor mame.

Le-am pus cap la cap pe toate, le-am confruntat cu ceea ce simt și gândesc eu, m-am uitat bine la David și la relația lui cu mine, iar concluzia a fost clară: David nu avea să fie înțărcat prematur pentru că așa zicea lumea că trebuie. Avea să fie alăptat cel puțin 2 ani (așa cum, dealtfel, recomandă și Organizația Mondială a Sănătății) iar dacă nu erau de ajuns pentru el doi ani, urma să continuăm alăptarea atâta timp cât avea să ne fie bine amândoura.

Pentru mine, argumentul suprem a fost valoarea imunologică a laptelui matern, care nu dispare ci crește în al doilea an de alăptare. Anticorpii, hormonii de creștere, vitaminele pe care i le pot oferi copilului meu din sursă naturală, sterilă, bio și cum vreți s-o mai numiți :) , contează mai mult decât comentariile neavizate. În plus, David moștenește de la tati un fond alergic de care ne-a fost întotdeauna tare teamă. Dacă faptul că încă îl alăptez îl ajută cât de puțin să-și dezvolte sistemul imunitar astfel încât să facă față mai ușor bolilor și alergenilor, cum aș putea să-l privez chiar și de un gram din laptele pe care i-l pot oferi?

Și iată că am ajuns la vârsta aceasta cu foarte puține boli la activ, dintre care doar una a avut nevoie de antibiotic, acum fix un an (sincer, cred ca puteam trece și atunci prin boală fără antibiotic dacă descopeream la timp medicul homeopat care l-a tratat după aceea pe David).

Sigur, unii spun că sunt norocoasă că am un copil care nu-i bolnăvicios. Eu spun că am ajutat și eu puțin norocul acesta.

Cât despre alte premoniții sumbre referitoare la alăptatul prelungit… m-am convins deja că nu au bază.

Articole despre alăptatul prelungit au început să apară tot mai des în blogosfera mămicească. Pe siturile din străinătate sunt deja de multă vreme tot felul de informații pentru cei care caută confirmări și susținere. Revistele și siturile pentru mame încep și ele să se dezmeticească și să se documenteze corect, ceea ce e un lucru foarte bun.

Desigur, acesta e doar începutul. Sunt mulți care încă mai cred cu tărie în faptul că alăptarea extinsă e dăunătoare și imorală, fără a putea, însă, aduce și argumente concrete pentru a-și susține afirmațiile. Dincolo de noroiul aruncat de unii, însă, informațiile corecte încep să fie la dispoziția oricui le caută.

Să ne înțelegem, nu judec pe nimeni. Postarea asta o scriu mai mult pentru cei care mă judecă pe mine pentru alegerea pe care am făcut-o. Chiar azi a trebuit să fac față unor ochi mari, bulversați și neîncrezători. Am explicat pentru a nu știu câta oară despre beneficiile alăptatului prelungit, despre compoziția laptelui matern care se schimbă în funcție de vârsta și nevoile copilului, despre înțărcarea naturală care nu, nu se petrece când merge băiatul în armată (între noi fie spus, am eu o bănuială că la vârsta armatei, nu sânii mei vor fi cei la care va visa David :) )

Și nici nu zic „Faceți ca mine pentru că eu știu mai bine”. Fiecare mamă ia deciziile cu care se simte împăcată. Recomand, însă, ca orice decizie să fie bazată pe mai mult decât „Așa se zice”.

8 comentarii:

Loredana spunea...

Te inteleg perfect. Pe prima fetita am intarcat-o la 1 an si 10 luni, mai mult de gura lumii, recunosc.
A doua are acum aceeasi varsta, dar nu da semne ca ar dori asa ceva. Si la mine face lumea ochii bulbucati, dar nici nu trebuie sa ne mire cand procentul mamelor care alapteaza mai mult de o luna a scazut undeva sub 10 la suta. initial am crezut ca e banc, dar realitatea e cruda.
Si ultima intrebare care mi s-a pus a fost: oare ce mai suge ea acolo.? Eu sunt convinsa ca pe langa laptic, suge si sanatate, suge viata.

madi spunea...

ooo, loredana, 1 an si zece luni inca e bine. Pregateste-te sa tot auzi din astea :). Acum... eu inteleg nedumeririle astea, ca si eu, daca nu as fi avut norocul sa dau peste persoane care m-au ajutat sa inteleg cum sta treaba cu alaptarea, as fi reactionat probabil la fel. Important e sa fii impacata cu tine.

sakura spunea...

Hhihhih. Supeer. Se pare ca noi detinem recordul in materie de prescolari alaptati. Al meu copil face 4 ani in luna martie. Si eu fac fata diverselor atitudini dar merg pe calea mea.

:"Postarea asta o scriu mai mult pentru cei care mă judecă pe mine pentru alegerea pe care am făcut-o. ..." - cei care te judeca ptr asta, nici nu-i intereseaza motivele alegerilor tale. Ei vor doar sa-si exprime opozitia.

gratioasa spunea...

Madi, eu cred ca acel "asa se zice" e de fapt un colac de salvare, un soi de tap ispasitor.. Adica oameni aleg, in mod mai mult sau mai putin inconstient, informatiile pentru care sunt de fapt pregatiti d.p.d.v emotional.. Altfel nimic nu impiedica o mama care "nu mai are suficient lapte" sa apeleze la supliment in loc sa intarce definitiv.. Si, totusi, sunt destule care intarca de-a binelea pe motivul ca .. n-au destul lapte.

Ps. O experienta recenta mi-a demonstrat ca teoria (informatia) nu acopera chiar totul. O mama foarte apropiata mie a nascut de curand un baietel la 3,4 kg pe care l-a alaptat la cerere inca de la inceput, copilul sugea pana nu mai lasa nik in sani, mama se hranea, se hidrata si se odihnea normal, ba in plus avea si experienta alaptarii cu primul copil.. Totusi, la arsta de 3 sapt, cantarul arata 300 grame SUB greutatea de la nastere. Cu toate informatiile mele despre alaptare (pe care i le-am impartasit si ei), in ziua in care a introdus suplimentul m-am bucurat sincer pentru ea. Acum sunt cu totii mai linistiti, bebelusul ei creste..

Anonim spunea...

Sal Madi!!! am ramas uimita sa aud ca inca alaptezi...nu am nimic impotriva...dar la 3 ani nu am mai vazut pe nimeni sa alapteze copilul :-" oricum ma bucur ca a fost o experienta atat de placuta pt tine, eu acum cu al doilea bebelus il alaptez...nu vrea decat sanul meu...papele pe care il le fac se duc la canal...nu vrea deloc,are doar 5 luni si am de gand pana la un an sa il alaptez, mai mult nu cred pt ca vreau sa ma intorc la munca si nu vreau sa depinda foarte mult de mine.
Tu Madi pe cand un al doilea bebe? Eu ma bucur nespus ca l-am facut imediat pe Gabry e o experienta foarte frumoasa o mama cu 2 copii :) e mult mai linistit ca primul si nu mi se pare imposibil sa cresti 2 deoadata :) Te pup si imi place foarte mult blogul tau!
Cristina Manolache

madi spunea...

Cristina, nu e mult 3 ani. Ce zici atunci de 5?
Nici nu stii cat ma bucur ca la Gabriele alaptatul a mers bine. Si asculta-l pe el daca deocamdata nu e pregatit pentru diversificare. Vine si timpul ala :).
Sa stii ca poti continua alaptarea si daca incepi serviciul. Sunt mame care au alaptat cativa ani buni chiar daca lucrau. Dupa 1-2 ani, nu mai stau ei chiar toata ziua la san. Alaptatul merge in paralel cu alimentatia diversificata. :)

zaharel spunea...

Stii ce parere aveam eu despre alaptatul pana la varste...mai inaintate :)) eh,mi-am schimbat-o de ceva vreme.Mi-am schimbat-o din cauza lui Sabin.Pentru el sanul e tot!Poate sa manance pana nu mai poate,pana nu ia si o gura de tatz,nu e satisfacut.Pentru el sanul este:alinarea,pastila de liniste de dinainte de culcare,umezirea buzelor in timpul somnului,tine de sete,de foame,este o gustare intre mese,e mai buna gustarea asta decat Kinder pinguin :)))))
Si miroase...demential cand suge tatic! Cum sa-l privez de placerea asta?Doar pentru ca m-am saturat eu,sau pentru ca asa zice lumea,sau pentru ca am trecut deja de maximul de luni admise?O voi face cand voi considera ca ii este confortabil lui,atunci cand da semne ca nu mai doreste asta.Nu stiu daca voi ajunge pana la 3 ani,dar...cine stie.
In momentul asta stiu doar ca ceea ce fac,fac spre binele lui.imi pare nespus de rau ca nu am facut acelasi lucru si la Razvan.Daca as putea da timpul inapoi,i-as arunca mamei mele biberoanele cu ceai amestecat cu biscuite in cap,sucul de portocale dat devreme,in ochi i l-as baga pediatrei.Multe greseli am facut atunci,din nestiinta,informatiile tiparite erau destul de putine si alea proaste.Cum spuneam,daca as putea da timpul inapoi.....

madi spunea...

zaharel... imbratisari.

Mi-e dor de voi.