'Spui că e obositor să fii alături de copii.Ai dreptate. Și adaugi: fiindcă trebuie să te cobori la nivelul lor, să te apleci, să te înclini, să te încovoiezi, să te faci mic. Aici însă greșești. Nu asta te obosește cel mai mult, ci faptul că ești obligat să te ridici la înălțimea sentimentelor lor. Să te întinzi, să te alungești, să te ridici pe vârfurile picioarelor. Ca să nu-i rănești.' Janusz Korczak

"Fie-vă dragi copiii, purtați-vă cu ei blând, învățați-i ce e de folos, fiți drepți și-ți vedea că nu-s sălbatici. Schimbați-le des ocupația, jucați-vă cu ei, căci între copii trebuie să fii și tu copil. Nu vă vărsați veninul amărăciunii voastre în sufletul copiilor, că-i păcat" (Ion Creangă)

"Cea mai bogata mostenire pe care parintii pot sa o lase copiilor este copilaria fericita, plina de amintiri tandre despre tatal si mama lor. Aceasta va lumina zilele care vin, ii va pazi de ispite si-i va ajuta in incercarile vietii de zi cu zi dupa ce vor parasi casa parinteasca.
Parintii trebuie sa fie asa cum vor sa-i vada pe copiii lor, ci nu cu vorba, ci cu fapta. Ei trebuie sa-si invete copiii prin exemplul vietii lor."
(Sfanta Mucenita Alexandra, Imparateasa Rusiei)


luni, 6 februarie 2012

SE CAUTĂ PĂRINȚI PENTRU FATA

Adică pentru ea:


”Are 6 luni si nu isi cunoaste parintii, a fost parasita inca de cand s-a nascut.

Cele 6 luni petrecute intr-un spital, desi nu e bolnava, parca i-au dat deja un aer de maturitate.

La varsta ei, deja a invatat sa se joace singura, sa se legane singura, sa vorbeasca de una singura.

Daca ii dai un deget prin patut, ti-l prinde cu o putere care te uimeste. Iti trage toata mana, ti-o prinde cu ambele ei maini, ti-o pupa si apoi te priveste cu un zambet complice, de parca ti-ar spune: “Ha, te-am prins!” Si nu iti mai da drumul.

Este cel mai cuminte copil pe care l-am vazut, iar cand o iei in brate iti multumeste cu un zambet atat de plin, de parca i-ai da tot aurul din lume.”
Povestea mai pe larg o găsiți aici


Primul meu implus a fost : „O adopt eu! Dumnezeu știe cât de mult îmi doresc și o fetiță și poate de asta mi-a scos în cale povestea Fetei” Într-o fracțiune de secundă mi-a trecut prin fața ochilor un întreg posibil viitor în care ea își avea locul alături de noi.

Apoi am realizat că nu-i așa de ușor. Decizia asta n-o pot lua de una singura și, chiar dacă am descoperi că suntem amândoi pe aceeași lungime de undă în privința asta, chiar dacă am reuși să-i convingem și pe bunici că în casa și familia asta este loc și pentru Fata (în italiană, fata înseamnă zână, de asta mi-e așa ușor să-i zic astfel), cine șie ce alte condiții ar trebui îndeplinite pentru ca visul meu de o clipă să devină realitate? Și cine știe cât ar dura procedurile? (nu știu absolut nimic despre adopții).

Așa că am hotărât să vă spun și vouă despre ea. Poate cunoașteți oameni buni, care-și doresc să fie părinți pentru o zână mică și cuminte. Poate cunoașteți chiar oameni care deja au toate actele în regulă și nu așteaptă decât un copil pe care să-l poată adopta.

4 comentarii:

Loredana spunea...

Doamne ajuta!

Loredana spunea...

Cand devii parinte natural nu te intreaba nimeni daca ai conditii materiale, daca ai conditii spirituale, daca ai un dram din orice fel de conditie...
Insa daca vrei sa adopti un copil, situatia se schimba radical. Tre sa indeplinesti zeci de conditii, unele mai ciudate decat celelate.
Sunt atatia oameni capabili si dispusi sa ofere iubire neconditionata, dar din pacate nu sunt lasati sa o faca.

Lipo spunea...

Nu exista oameni cu toate actele in regula, Madi. :( Dosarul se face si se raporteaza la copilul ce urmeaza a fi adoptat si nu la parintii care doresc sa adopte, iar procedura este indelungata, uneori poate dura si ani de zile.

madi spunea...

Am spus eu ca nu stiu nimic despre adoptii. AM inteles, insa, ca noua lege a adoptiilor faciliteaza un pic lucrurile si scurteaza procedura. Dar nu mai stiu de cand intra in vigoare.