'Spui că e obositor să fii alături de copii.Ai dreptate. Și adaugi: fiindcă trebuie să te cobori la nivelul lor, să te apleci, să te înclini, să te încovoiezi, să te faci mic. Aici însă greșești. Nu asta te obosește cel mai mult, ci faptul că ești obligat să te ridici la înălțimea sentimentelor lor. Să te întinzi, să te alungești, să te ridici pe vârfurile picioarelor. Ca să nu-i rănești.' Janusz Korczak

"Fie-vă dragi copiii, purtați-vă cu ei blând, învățați-i ce e de folos, fiți drepți și-ți vedea că nu-s sălbatici. Schimbați-le des ocupația, jucați-vă cu ei, căci între copii trebuie să fii și tu copil. Nu vă vărsați veninul amărăciunii voastre în sufletul copiilor, că-i păcat" (Ion Creangă)

"Cea mai bogata mostenire pe care parintii pot sa o lase copiilor este copilaria fericita, plina de amintiri tandre despre tatal si mama lor. Aceasta va lumina zilele care vin, ii va pazi de ispite si-i va ajuta in incercarile vietii de zi cu zi dupa ce vor parasi casa parinteasca.
Parintii trebuie sa fie asa cum vor sa-i vada pe copiii lor, ci nu cu vorba, ci cu fapta. Ei trebuie sa-si invete copiii prin exemplul vietii lor."
(Sfanta Mucenita Alexandra, Imparateasa Rusiei)


luni, 28 mai 2012

ALĂPTAREA DUPĂ CEZARIANĂ

Rox a propus ca temă a acestei luni ALĂPTAREA DUPĂ CEZARIANĂ. Am citit primele trei postări (pe care le găsiți aici, aici și aici) pe această temă și simt că mare lucru nu mai am de spus (deși sunt convinsă că până la finele postării, o să îmi vină inspirația)

Cumva, mi se pare ciudat că se face diferență între alăptatul după naștere naturală și alăptatul după nașterea prin cezariană. Eu am născut prin cezariană și n-am întâmpinat nici un obstacol, așa cum am mai spus de câte ori am avut ocazia.

ȘTIAM că laptele va întârzia. Citisem despre asta, îmi povestiseră mamele care născuseră înaintea mea.
ȘTIAM cum să-mi atașez copilul corect la sân. Citisem despre asta, văzusem nenumărate poze, îmi atrăseseră atenția asupra acestui detaliu mamele care născuseră înaintea mea.
ȘTIAM că în primele zile copilul mănâncă mai puțin, deci nu trebuie să mă îngrijorez că nu stă mult la sân. Citisem despre asta și îmi povestiseră și mamele care născuseră înaintea mea.

Pentru că, de-a lungul sarcinii, se făcuseră multe aluzii la eventuala lipsă a laptelui datorată sânilor mei mici, am decis ca, începând din ziua nașterii, să-mi ajut organismul cu un ceai pentru stimularea lactației. Am optat pentru ceaiul de la Fares, pentru că avea mai multe plante și simțeam că ajutorul vine din mai multe surse :). Mai târziu, cam după 3 luni, în timpul unui puseu de creștere, am suplimentat ceaiul cu Nutrinatal. Asta mi s-a părut cel mai potrivit pentru mine atunci.

Nu a venit nimeni să-mi arate cum să alăptez. Când am alăptat prima dată, în salon eram doar eu cu David. Nu mi s-a părut greu. Am făcut ce citisem și cum văzusem în poze și a mers totul de la sine.

Singurul impediment în alăptare au fost durerile de cap. Cinci zile am fost țintuită la pat și nu puteam nicicum să mă ridic să-l țin pe David în brațe. Alăptam în șezut, cu capul vâjâind și aproape plângând de durere. Nu mi s-a spus să-l alăptez culcat. Am încercat eu, disperată că primește lapte praf din cauza faptului că nu-l pot alăpta (personalul din maternitate considera că-i mai bine ca eu să mă odihnesc decât să mi se aducă copilul la alăptat din 3 în 3 ore) și speriată de riscul unei mastite, pentru că, în ziua a 4-a sânii mi se umpluseră de lapte și stăteau să explodeze. Atunci m-am mai liniștit. Știam că alăptatul nu mai este în pericol și că va fi mai ușor când durerile aveau să înceteze.

Sigur, au urmat apoi alte dubii, inspirate de cei din jur. Cantitatea de lapte era relativ mică. În primele 6 luni, în afară de ce mânca David, nu mai puteam stoarce aproape nimic. Ascultam cu nedumerire și cu o sămânță de frică povestirile altor mame despre diverse cantități de lapte muls după ce copilul termina de supt. Eu abia dacă storceam câteva picături. Dar mamele cunoscute virtual m-au liniștit și m-au încurajat. David creștea conform graficelor, deci se hrănea îndeajuns.

Și așa am ajuns până azi.

Sunt convinsă că nu aș fi reușit sau mi-ar fi fost foarte greu dacă nu aș fi citit din timp tot ce am prins despre alăptare, dacă nu aș fi vorbit cu alte mame cu experiență în alăptatul prelungit (nu vreau să jignesc pe nimeni, dar TOATE criticile și recomandările contra alăptatului în general și alăptatului prelungit în special, au venit de la persoane care, dintr-un motiv sau altul, n-au reușit să alăpteze sau au întrerupt alăptatul mai devreme de 1 an), dacă nu aș fi filtrat toate informațiile și nu aș fi ajuns la propriile mele concluzii.

Revenind la ce spuneam la început, pentru mine alăptarea e alăptare și are aceleași impedimente de început, fie că e după naștere naturală sau naștere prin cezariană. Nu cred că e nevoie de o altfel de documentare pentru alăptarea după cezariană. Informațiile sunt aceleași și sunt disponibile oricui dorește să le găsească,

A, diferit ar fi că întârzie laptele în urma cezarienei, dar asta e logic și natural, e nevoie de timp pentru ca organismul să înregistreze o naștere care nu s-a petrecut natural. Dar laptele vine după 3-5 zile (scuze dacă greșesc, vorbesc din amintiri) iar în perioada aceasta, colostrul e de ajuns pentru puiul de om.



4 comentarii:

Loredana spunea...

Mi-a placut postarea ta atat de mult, ca mi-am facut curaj si eu sa scriu.

madi spunea...

Ma bucur ca ce am scris te-a inspirat. :)

Paula spunea...

Sanii mici au fost stresul cel mai mare si la primul copil si acum. Nu imi iese din cap ideea ca e "containerul cam mic".

Sper ca organismul meu sa ignore si de data asta orice aberatie din mintea mea si sa-si vada linistit de productia de lapte. Totusi, avem un flacau de crescut...

madi spunea...

Chiar nu sunt o problema, crede-ma, e un mit, ca multe altele.
Inainte se sarcina purtam si cupa A la unele sutiene. Acum am trecut la cupa B :)
Nu marimea conteaza, ci alimentatia si stimularea corecta.