Aici obiceiul e altfel și, inițial, am zis că nu are rost să pregătesc coșul cu merinde, mai ales că nu am gătit nimic, bazându-mă cu toată încrederea pe mama (anul acesta organismul meu a refuzat cu îndârjire să mă ajute să rezist în bucătărie - abia m-a lăsat să fac un pic de ordine și curățenie).
Îmi stătea, totuși, pe creier obiceiul coșărcii, care mie mi-a fost drag. Așa că am încropit și eu o coșărcuță, chiar dacă nu foarte bogată (pentru că abia azi intru în posesia alimentelor).
E o coșărcuță care mi-a dat ocazia să pun laolaltă nu doar dulciuri și alimente. Fiecare bucățică din ea, e legată de o persoană, de o amintire. Chiar dacă nu am fost cu ea la sfințit, consider că a fost de ajuns să mă gândesc cu drag la cei care au contribuit la realizarea ei.
Coșulețul a fost dăruit la botez Elisabetei de una dintre nanele ei, Marilena. Pentru a înveseli totul, am adăugat și mărturiile de la botez, realizate tot de ea.
Prosopul cu motive tradiționale îl am de la doamna Emilia, doamna noastră dragă din Vatra Dornei, de la facultate.
Coșărcuța noastră conține:
- ouă roșii și cozonac de la mama
- pască cu brânză și biscuiți de mai multe tipuri de la Alina, despre ale cărei dulciuri delicioase v-am vorbit de curând,
- cârnați de Bucovina, de la Iulian Bilavschi, din Câmpulung, la care vă recomand să apelați cu încredere atunci când aveți poftă de preparate de acest tip.
Acestea fiind spuse, vă doresc Sărbători liniștite. Să petreceți alături de persoane dragi, să vă odihniți și să vă bucurați de fiecare clipă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu