Nu, nu sunt o bucătăreasă prea bună. Nici gând de așa ceva. Dar trebuie să gătesc, de aceea am decis să vă prezint și vouă, din când în când, rețetele noastre preferate.
Începem cu una aleasă de David.
E o
dimineață de sâmbătă. Cu o seară înainte am decretat că sâmbătă se doarme până
la 9. Îmi ajung diminețile în care mă trezesc la 5, vreau și eu să lenevesc
într-o dimineață. Ce dacă organismul s-a obișnuit așa și se trezește singur
foarte dimineață? Sâmbătă vreau să dorm și gata.
Acesta-i
planul meu. Nu corespunde însă, cu planul copiilor. E dimineața perfectă ca cel
mare (spre deosebire de restul săptămânii când trag de el să se pregătească de
școală) să facă ochi pe la șase trecute fix și să decidă că el nu mai poate
dormi.
-Unde-i mă,
lenea din fiecare dimineață de școală când trebuie să-ți spun de treizeci de
ori Hai, David! Pentru orice trebuie
să faci?
-Nu știu.
Acum nu mai pot să dorm. Mă plictisesc. Hai să ne trezim.
Norocul lui
că s-a trezit și cea mică și-i ține isonul. Las pe altă zi planul de lenevie,
parcurg în minte planul zilei (sunt în plin proces de curățenie-ordine-organizare
– nu-mi iese dar perseverez) și mă mobilizez. Noroc că organismul mă ajută. El
e obișnuit cu orele mici și îi ia fix o secundă să-și găsească zenul.
Cel mare
strigă că-i e rău de foame. Apoi spune că vrea întâi să se joace cu lego, să nu
mă grăbesc cu mâncarea, că va fi masa ocupată.
-Păi nu
ziceai că ți-e foame?
-Ba da, mi-e
foarte foame, dar vreau să fac elicopterul acesta pe care l-am primit de ziua
mea. Are multe piese și va dura mult. Mănânc după aceea.
-Bun, și ce
ai vrea să mănânci? întreb eu ca de fiecare dată, ca să nu mă trezesc că gătesc ceva ce nu mănâncă nimeni.
-Aș mânca o
supă de sfeclă, ca la bica la Câmpulung.
Poftim? mă gândesc eu oripilată în timp ce
schimb copila de scutec și pijamale. Trebuie să gătesc ceva așa de complicat?
Totuși e prima dată când îmi cere ceva de genul acesta, nu se cade să refuz.
Fac în minte inventarul posibilelor ingrediente și-i zic că abia la prânz poate
fi gata supa (noi spunem supă la orice mâncare lichidă din seria
borș-ciorbă-supă). Dimineață îi fac omletă.
-E bine și
așa, îmi spune el împăciuitor. Și crochete de pește.
Fie, spun
eu. Menționând că nu îmi va ieși supa chiar ca a bicăi, dar că mă voi strădui
să iasă bună. Pun copila schimbată și gata de explorare pe covor, lângă cutia
cu jucării și pornesc spre bucătărie. Pe drum îmi amintesc un lucru esențial:
nu știu cum se face un borș de sfeclă. Mă întorc în cameră, deschid laptopul și
dau o căutare pe google. Aleg prima rețetă care se deschide, cea de lalalena.ro:
INGREDIENTE:
Ceapa alba -
am
Morcovi - am
Pastarnac (sau radacina de patrunjel) - nu am
nici una nici alta
Radacina de
telina – am
Ardei gras
rosu – am în
congelator
Ardei gras
verde - nu am
Sfecla rosie
– am
Ulei - am
Patrunjel
verde (sau uscat )
- am uscat, amestecat cu alte verdețuri
Leustean
verde (sau
uscat,depinde de sezon) – nu am
Bors Maggi (sau acru-150ml-cine are) – nu am
borș, am lămâi, poate nu va simți diferența de gust
Bulion de
rosii – am o sticlă
de la mama, căutam de mult un pretext să o deschid
Cartofi roz
– am
Fidea (sau taietei) – am, dar nu pun. Nu
prea văd sensul combinației cartofi-tăiței
Sare – am, dar n-aș pune, vreau să
mănânce și Eliza. Îi pun separat lui David, în farfurie
Vegeta – nu am, dar nici n-aș pune, tot pe
motiv de sugar mâncăcios
1.Pregatim
ingredientele.
Asta-i
simplu. Întâi pregătesc omleta și o pun în dry cooker.
Spăl sfecla
și o pun la fiert.
Toc repede
ceapa și o pun într-un castron.
Arunc un
ochi în cameră. David e ocupat cu lego,
Eliza încă scoate jucării din cutie și le examinează.
Întorc
omleta pe partea cealaltă.
Curăț
morcovul și rădăcina de țelină, le dau pe răzătoarea mare și le pun în alt
castron. Scot din congelator ardeiul și-l pun peste morcov și țelină. Știu,
elegant ar fi ca fiecare ingredient să aibă castronul lui. Nu-i la fel de
elegant, însă, să le și spăl, așa că prefer să le pun pe toate la un loc.
Scot omleta
pe o farfurie. Scot crochetele din congelator și le pun în tigaie.
Mai arunc o
privire în cameră. David îmi cere ajutorul la descifrarea instrucțiunilor.
Eliza a ajuns sub masă.
2
Sfecla
fierbe.
Intr-o oala pun
uleiul, un pic de apă si ceapa, la călit la foc mic.
David mă strigă să-i spun cum se poziționează o piesă.
Eliza nu
poate ieși de sub masă și strigă la mine. Iau copila în brațe, găsesc locul
piesei de lego și fug în bucătărie. Cu Eliza în brațe. Întorc crochetele pe
partea cealaltă. Amestec în ceapă
3
Sfecla
fierbe.
Eliza îmi
cere un biscuite pentru bebeluși. I-l dau și o depozitez din nou pe covor. Râde
fericită rozând din biscuite.
Găsesc locul
altei piese de lego și revin în bucătărie.
Morcovii se adauga
peste ceapa, spune rețeta. Eu adaug totul, bifând astfel și punctul 4
5
Sfecla
fierbe.
Adaug
verdeața și scot crochetele pe farfuria cu omletă
6
Sfecla
fierbe.
Adaug o
lingura de bulion. De fapt, nu-i chiar bulion. E mai mult ketchup făcut în casă.
Un pic picant, dar cred că va fi bun. Oricum, altceva nu am
7
Sfecla fierbe.
Completez
oala cu apa caldă, să fie 3/4 plină. Nu adaug sare. Oricum, cred că are
bulionul de la mama. Asta e, poate nu va conta chiar așa mult sarea aia dintr-o
lingură de bulion într-o oală așa mare. Las la fiert.
David strigă
că-i e rău de foame.
-Păi strânge
de pe masă. Mâncarea e gata.
-Nu am
terminat, nu vezi că mai am de lucru?
-Și unde
mâncăm?
-Stai să
termin și mâncăm după aceea.
Eliza a
terminat biscuitul și acum jumulește o carte. Una din cele pe care le-am primit
la maternitate. O las s-o jumulească.
Revin în
bucătărie. Zdrobesc niște usturoi într-o ceașcă. Pun deasupra iaurtul pe care
l-a adus David de la școală. Asta-i varianta noastră de sos pentru mâncăruri.
Supa/ciorbă/borș
fierbe.
David
termină elicopterul. E foarte mândru de el. E mare, una dintre cele mai mari
lucrări pe care le-a făcut vreodată.
-Iar piesele
se îmbină bine, chiar dacă nu sunt originale. Tati mi-a spus că astea
chinezești de la BamBao sunt destul de bune, chiar dacă nu sunt originale. Hai
să mâncăm. Mor de foame.
El pune
masa, eu încep să aduc ce am pregătit.
Supa/ciorbă/borș
fierbe.
Mâncăm toți
trei, povestind. Eliza ciugulește omletă. Nu-i place. O mulțumesc câteva
felioare de roșii și niște iaurt.
8
Decid că
sfecla a fiert destul și opresc focul. Scurg apa și o las la răcit.
Strângem
masa. David începe alt joc. Eliza își reia exploratul. A dat de cutia de cuburi
colorate. Le studiază pe rând.
Revin în
bucătărie.
Tai cartofii
mărunt si-i adaug in bors. Las să fiarbă
Eliza începe
să strige. Eu strig la David să se ocupe puțin de ea. El strigă la mine că nu
găsește instrucțiunile de la alt lego. Strig din nou la el să fie mai atent
altă dată unde-și pune lucrurile. El strigă că nu el a umblat cu
instrucțiunile. Eu strig că nici eu. Eliza strigă și ea.
Decid că s-a
strigat destul și merg în cameră. Iau copila în brațe, ajut copilul să caute
instrucțiunile. Nu le găsim. Am o vagă idee că le-am văzut când făceam
curățenie, dar îi spun că probabil le-a uitat la Câmpulung. El e de acord cu
mine.
Eliza se
zbate să coboare.
O pun iar pe
covor și pleacă spre cutia cu jucării (cândva, în timpul dimineții, reușisem să
adun toate jucăriile și să le pun înapoi în cutie)
9
Dau sfecla
pe răzătoare și o adaug în oală. S-a îngroșat prea tare ciorba asta, e ca o
mâncărică. Mai adaug apă caldă.
10
Pun și
lămâie și piper. Las mai dea câteva clocote apoi închid focul
Gata! Culoarea e nesperat de frumoasă, gustul e acceptabil.
Mai târziu
stăm la masă.
Eliza înghite de zor tot ce-i pun în față: sfeclă, morcov,
cartof. Cu lingura îi dau și zeamă. E toată roșie și pe față și pe haine și
râde satisfăcută.
David ia o
gură.
-Nu-mi
place. Nu-i ca la bica.
Uite că s-a
simțit diferența dintre borș și lămâie
-Normal că
nu e, zic eu. N-o să-mi iasă niciodată mâncarea ca la bica. Dar e bună și asta.
Mai ia o
gură
-Nu pot s-o
mănânc. E prea acră. Mi-e greață
-Pune niște
iaurt. Îi schimbă gustul. Tu vezi cu ce poftă mănâncă Eliza? Crezi că ar mânca
dacă nu ar fi bună?
Pune o
lingură de iaurt. Mai ia o gură
-Nu pot
mânca așa ceva. Nu mă poți forța. Dacă organismul meu spune că-i e rău de la mâncarea
asta, nu o pot mânca
-Păi altceva
nu am de mâncare. O să mori de foame
-Lasă că
găsesc eu ceva.
Se duce în
bucătărie și se întoarce cu sticla de lapte și o cană. Cică ăsta-i prânzul lui. Măcar a apucat să ia 3 guri de borș.
PS: între timp David a găsit și instrucțiunile pe care le rătăcise
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu