'Spui că e obositor să fii alături de copii.Ai dreptate. Și adaugi: fiindcă trebuie să te cobori la nivelul lor, să te apleci, să te înclini, să te încovoiezi, să te faci mic. Aici însă greșești. Nu asta te obosește cel mai mult, ci faptul că ești obligat să te ridici la înălțimea sentimentelor lor. Să te întinzi, să te alungești, să te ridici pe vârfurile picioarelor. Ca să nu-i rănești.' Janusz Korczak

"Fie-vă dragi copiii, purtați-vă cu ei blând, învățați-i ce e de folos, fiți drepți și-ți vedea că nu-s sălbatici. Schimbați-le des ocupația, jucați-vă cu ei, căci între copii trebuie să fii și tu copil. Nu vă vărsați veninul amărăciunii voastre în sufletul copiilor, că-i păcat" (Ion Creangă)

"Cea mai bogata mostenire pe care parintii pot sa o lase copiilor este copilaria fericita, plina de amintiri tandre despre tatal si mama lor. Aceasta va lumina zilele care vin, ii va pazi de ispite si-i va ajuta in incercarile vietii de zi cu zi dupa ce vor parasi casa parinteasca.
Parintii trebuie sa fie asa cum vor sa-i vada pe copiii lor, ci nu cu vorba, ci cu fapta. Ei trebuie sa-si invete copiii prin exemplul vietii lor."
(Sfanta Mucenita Alexandra, Imparateasa Rusiei)


miercuri, 31 mai 2017

EU ȘI OBLIGATIVITATEA VACCINĂRILOR


M-am născut în 1978. Sunt una dintre acele persoane care nu-și ascund vârsta. M-am bucurat mereu când am mai împlinit un an, pentru că știu că am realizat câte ceva în viață și am timp să mai realizez și altele. Dar aș fi putut să nu am acest timp.

M-am născut aparent sănătoasă, fără niciun indiciu că ceva ar fi fost în neregulă cu mine. Pe atunci, oricum, vaccinarea era obligatorie și bună și nimeni nu se gândea măcar să o conteste. Așa că mi s-au făcut toate vaccinurile, după schema națională de vaccinare de atunci.

După un timp, am început să mă îmbolnăvesc. Aveam rinichii sensibili și făceam des infecții, crize și tot tacâmul. Nu-mi amintesc crizele, dar, după colica renală de anul trecut, am certitudinea că erau crunte. Părinții mei și le amintesc pe toate.

Am făcut investigațiile ce se puteau face la vremea aceea, am făcut tratamente, am fost și internată pentru investigații mai aprofundate și am stat în spital mai mult decât era preconizat, pentru că mă îmbolnăvisem de altceva. Am primit din nou tratamente. Cum nu mă însănătoșeam, mi s-au mărit dozele .

Pe la 6 ani, abia, am reușit cu chiu cu vai, să ajung la Iași. Nu se ajungea ușor într-un spital din alt oraș. Acolo, văzând rețetele tratamentelor anterioare, medicii s-au îngrozit. Primisem doze care nici unui adult nu se recomandă.

Îmi amintesc primul ecograf. Stăteam cinci fetițe lângă o masă și urcam pe rând pe ea. Vedeam niște pete albe și negre pe un ecran. Nu înțelegeam nimic, dar pentru noi era amuzant. În ciuda bolilor, noi ne amuzam.

Concluzia a fost că am un rinichi mai mic, care nu lucra cum trebuie. Au urmat tratamente, spitalizări pentru tratament, spitalizări pentru controale, într-un final, m-am vindecat. Ultima criză pe care mi-o amintesc a fost ușoară și s-a petrecut prin școala generală.

Am lăsat totul în urmă și mi-am trăit viața. La 30 ani am născut un băiețel minunat fix în perioada când începeau să fie chestionate vaccinurile. Am început să-mi pun și eu întrebări și am decis să opresc vaccinările după cel de 6 luni.

După un timp, am mai făcut și un ecograf de rutină și mi s-a spus că am rinichiul malformat. E mic, contorsionat, nu funcționează aproape deloc. Celălalt e mărit, se străduiește să muncească pentru doi. Mi-am compătimit un rinichi, l-am felicitat pe celălalt pentru munca depusă și mi-am văzut, în continuare, de viață.

La 37 ani am născut fetița. De data asta am refuzat din start vaccinarea. Nu citisem eu prea multe dar aveam în minte discuțiile din trecut și am spus că, oricum, dacă vreau să vaccinez, pot recupera schema mai târziu.

Apoi a fost propus Proiectul de lege privind obligativitatea vaccinării. Asta m-a forțat să citesc mai multe, să discut mai mult, pentru a lua decizii în cunoștință de cauză. Nu mi-a plăcut pe grupurile de pe Facebook, nici pe cele pro nici pe cele contra vaccinării. Prea multă energie risipită pe noroi aruncat aiurea. O asemenea atmosferă nu e pentru mine. Am rămas pe unul singur, pentru a fi la curent cu evoluția proiectului de lege.

Am citit documente și pro și contra. Mi s-au părut plauzibile și o parte dintre argumentele pro și o parte dintre cele contra.

Apoi am citit prospectele vaccinurilor făcute lui David. Și gata. Atunci mi-am decis poziția. Nu, nu prospectele în sine m-au trezit și o amintire din maternitate: David, plin de bube, tot uns cu albastru, moale în brațele mele și doctorița neonatolog strigându-mi din ușă că e așa din cauză că mănânc eu salam și copilul face alergie. Nimeni, absolut nimeni nu mi-a putut explica de ce copilul are bube și e fără vlagă. S-a presupus că e de la ceva din alimentația mea, că o fi reacție de la anestezicul ce-mi fusese făcut pentru operația de cezariană, dar nimeni, absolut nimeni cu a putut spune cu certitudine din ce cauză e. Asta deși în prospectul pe care-l am acum în față scrie clar, negru pe alb, că bubele lui David erau o reacție la vaccinul ce-i fusese făcut cu o zi în urmă. Din fericire am fost mai norocoasă decât alte mame iar copilul meu și-a revenit. L-am putut lua acasă, l-am putut iubi și îngriji cum m-am priceput mai bine, m-am putut bucura din plin de viața cu el.

Amintirea aceasta mi-a arătat un lucru important pentru mine: mulți dintre medicii care susțin vaccinarea nici măcar nu citesc prospectele vaccinurilor, nici măcar nu știu care sunt efectele adverse. Cum pot lăsa să decidă pentru mine și familia mea, astfel de persoane?

Am continuat să citesc și argumente pro și argumente contra. Am citit și textul proiectului de lege.

Am discutat cu mama mea despre istoricul bolilor din familia noastră și am aflat că, în ciuda obligativității, și pe vremea copilăriei mele se discuta despre efectele vaccinurilor. Convulsii, ganglioni umflați și intoleranțe sunt doar câteva dintre efectele prezente doar în familia mea.

Atunci mi-a picat fisa: rinichii mei sunt varză, da? Mi-am petrecut copilăria cu tratamente și spitalizări din cauza problemelor renale. Cu toate acestea, schema de vaccinare a fost urmată cu sfințenie, în ciuda faptului că toate toxinele introduse în organism trec prin rinichi. Am citit mai multe prospecte. În unele dintre ele scrie clar, că pot provoca probleme renale. Ei bine, deși eram în pericol, mi s-au făcut toate vaccinurile din schemă, fără să facă nimeni legătură între ele și starea mea de sănătate. Coincidență sau nu, crizele mele au încetat în școala generală, după ce a fost făcut și ultimul vaccin din schemă.

E drept, acum trăiesc și sunt sănătoasă, dar pun aceasta pe seama faptului că m-am născut într-o perioadă când vaccinurile erau mai curate decât sunt acum. Nu vreau să mă gândesc cum ar fi fost să mă nasc acum iar vaccinurile să fie obligatorii.

Pentru că da, mă consider o victimă a obligativității vaccinării. După discuții cu oameni de specialitate, am putut trage concluzia că multe dintre problemele mele de sănătate din copilărie au fost și din cauza vaccinurilor care-mi bombardau rinichii și așa solicitați la maxim. Așa că am decis că voi face tot posibilul ca pruncii mei să nu aibă o copilărie ca a mea iar eu să nu trec prin ce au trecut părinții mei.

De curând am aflat că sâmbătă, 3 iunie, este Ziua Internațională a conștientizării vătămărilor vaccinale. În lumea întreagă au loc comemorări ale victimelor vaccinurilor și proteste contra obligativității acestora.

Am decis să mă implic și eu. Am pus o întrebare pe grupul de mame din Piatra Neamț, una dintre ele s-a oferit să meargă să obțină autorizație și de aici totul a decurs cum nu se poate mai natural, sigur, cu efortul presupus de orice organizare a unui astfel de eveniment. Am fost pusă în legătură cu persoane care au dorit să se implice, fiecare a venit cu idei, s-au pus la punct detaliile de organizare și gata. Voi nu mai aveți altceva de făcut decât să veniți să vă cereți dreptul de a decide pentru sănătatea voastră și a copiilor voștri

Vă așteptăm sâmbătă, 3 iunie, la ora 11, Platoul de la Curtea Domnească

Las mai jos lista cu locurile de organizare din alte orașe, poate vă interesează.


* București - sambata 3 iunie 2017, ora 11:00, Piata Victoriei
* Cluj-Napoca - sambata 3 iunie 2017, ora 11:00, Piata Unirii
* Timișoara - sambata 3 iunie 2017, ora 11:00, Piata Victoriei
* Iași - sambata 3 iunie 2017, ora 11:00, Piata Unirii
* Constanța - sambata 3 iunie 2017, ora 11:00, Prefectura
* Craiova - sambata 3 iunie 2017, ora 11:00, Piata Mihai Viteazul
* Brașov - sambata 3 iunie 2017, ora 11:00, Parcul Central
* Galați - sambata 3 iunie 2017, ora 11:00, Prefectura, Monumentului Eroilor Revoluţiei din 1989
* Ploiești - sambata 3 iunie 2017, ora 11:00, Casa Alba, Monumentul Eroilor din decembrie '89.
* Oradea - sambata 3 iunie 2017, ora 11:00, Piata Unirii
* Brăila - sambata 3 iunie 2017, ora 11:00, Primarie
* Arad - sambata 3 iunie 2017, ora 11:00, Primarie
* Pitești - sambata 3 iunie 2017, ora 11:00, Piata Vasile Milea
* Sibiu - sambata 3 iunie 2017, ora 11:00, Piata Mare, la fântână
* Bacău - sambata 3 iunie 2017, ora 11:00, Piața Tricolorului
* Târgu Mureș - sambata 3 iunie 2017, ora 11:00, Prefectura
* Baia-Mare - sambata 3 iunie 2017, ora 11:00, Piața Revoluției
* Buzău - sambata 3 iunie 2017, ora 11:00, Piata Dacia
* Botoșani - sambata 3 iunie 2017, ora 11:00, Piata Revolutiei
* Satu-Mare - sambata 3 iunie 2017, ora 11:00, pasajul Corneliu Coposu
* Râmnicu Vâlcea - sambata 3 iunie 2017, ora 11:00, scuarul de la Tribunal
* Drobeta Turnu-Severin - sambata 3 iunie 2017, ora 11:00, Prefectura
* Suceava - sambata 3 iunie 2017, ora 11:00, Prefectura
* Piatra Neamț - sambata 3 iunie 2017, ora 11:00, la Turn
* Alba Iulia - sambata 3 iunie 2017, ora 11:00, Catedrala Reîntregirii Neamului


PS: Așa cum spun de fiecare dată când vorbesc despre vaccinuri, poziția mea nu e împotriva celor care vaccinează, ci împotriva obligativității

Niciun comentariu: