'Spui că e obositor să fii alături de copii.Ai dreptate. Și adaugi: fiindcă trebuie să te cobori la nivelul lor, să te apleci, să te înclini, să te încovoiezi, să te faci mic. Aici însă greșești. Nu asta te obosește cel mai mult, ci faptul că ești obligat să te ridici la înălțimea sentimentelor lor. Să te întinzi, să te alungești, să te ridici pe vârfurile picioarelor. Ca să nu-i rănești.' Janusz Korczak

"Fie-vă dragi copiii, purtați-vă cu ei blând, învățați-i ce e de folos, fiți drepți și-ți vedea că nu-s sălbatici. Schimbați-le des ocupația, jucați-vă cu ei, căci între copii trebuie să fii și tu copil. Nu vă vărsați veninul amărăciunii voastre în sufletul copiilor, că-i păcat" (Ion Creangă)

"Cea mai bogata mostenire pe care parintii pot sa o lase copiilor este copilaria fericita, plina de amintiri tandre despre tatal si mama lor. Aceasta va lumina zilele care vin, ii va pazi de ispite si-i va ajuta in incercarile vietii de zi cu zi dupa ce vor parasi casa parinteasca.
Parintii trebuie sa fie asa cum vor sa-i vada pe copiii lor, ci nu cu vorba, ci cu fapta. Ei trebuie sa-si invete copiii prin exemplul vietii lor."
(Sfanta Mucenita Alexandra, Imparateasa Rusiei)


vineri, 19 mai 2017

O DUPĂ AMIAZĂ DE EXPLORĂRI

Cum a venit căldura, ieșim foarte des afară și stăm mai mult decât până acum, prilej cu care pot explora și eu, așa cum se cuvine, mediul înconjurător.

Să vă povestesc ce am făcut în ultimele două zile (nu că nu aș face asta aproape zilnic).

Joi a fost o zi specială. După ora de pian a lui David, am pornit spre Parcul Tineretului, să ne întâlnim cu niște prieteni.

Cu acest prilej, am mâncat prima înghețată.

 Bine, nu a fost întreagă, mama a mâncat-o aproape toată și mi-a dat niște rămășițe.

 Bine, n-a fost chiar înghețată, că a topit-o căldura de afară 

 Dar tot se cheamă că am mâncat înghețată, nu?

Am fost apoi la Turn unde, din cauza rochiței cu care s-a încăpățânat mama să mă îmbrace, a trebuit să trec la deplasarea în stil Mowgli (e cam greu, dacă nu imposibil, să mergi în 4 labe când porți rochiță).





Trebuie să vă spun că tot joi am mers și prima dată ținută de o singură mânuță (nu avem poze, că mama a fost ocupată să mă susțină). E interesant modul ăsta de deplasare, dar tot mai comod e cu toate cele 4 membre.

Am descoperit și niște scări, și am început să le urc, dar mama nu m-a lăsat. Zicea că-s prea abrupte. Prind eu altă ocazie să le urc


David, însă, a urcat și mi-a făcut în ciudă de sus



Vineri a fost altă poveste. După o dimineață petrecută cu bunica pentru că mama a trebuit să meargă la dentist, și după un somn bun, am petrecut o foarte frumoasă după amiază în parcul pentru copii din cartier.

L-am chemat și pe David acolo, dar el se juca în spatele blocului cu gașca lui și a refuzat categoric. Aveau treabă să dea jos dintr-un copac un șarpe din plastic pe care unul dintre băieți îl aruncase.

În primul rând am atacat toboganul.




 M-am chinuit un pic, dar am reușit să mă urc fără ajutor. 




Mai departe nu am reușit. șosetele îmi tot alunecau iar mama s-a încăpățânat să nu mi le scoată. Poate o conving data viitoare.
Dar am urmărit cu interes cum se urcă un băiețel și aștept să încerc și eu cu prima ocazie.

Dacă am văzut că nu pot să urc pe partea alunecoasă, am decis să încerc și eu traseul obișnuit.






 Nu am avut nicio problemă să urc pe trepte 

Apoi m-am amuzat foarte mult să o fac pe mama să alerge de la un capăt la altul al centrului de joacă/ 




 Am încercat chiar și toboganul, dar nu am fost chiar încântată.





Am pornit apoi să caut alte distracții.


 Am ales balansoarul. Mă distrează legănatul (deși în scrânciob mi-e frică) iar mami a profitat să facă un pic de mișcare tot ridicându-mă și coborându-mă.





Hai, mami, mai lasă aparatul de fotografiat și leagănă-mă

Între timp, parcul s-a aglomerat. au venit alți copii și m-am luat după ei, ieșind din parc și studiind pavelele, iarba, gardul.




O fetiță a adus o sacoșă cu găletușe, lopățele și alte chestii din astea. Când un băiețel a vrut să se joace cu ele, ea s-a răzgândit și l-a tot certat și a decis să strângă toate jucăriile și să le ducă în mașină. Dar băiețelul continua să se joace cu o lopățică de-a ei, ea tot îl certa, așa că, până să se lămurească ei cum stau lucrurile, eu m-am înfipt în sacoșă și am scos o găletușă pe care am început să o umplu cu pietre. Fetița nu m-a certat și pe mine. Mama ei a convins-o că ne putem juca toți împreună și toată lumea a fost fericită.



Într-un final, am obosit și am pornit spre casă. Pe drum am mai studiat niște flori de salcâm, am mai stat de vorbă cu un băiețel mai mic, care s-a cam speriat de noi, și gata.



Voi cum vă petreceți după amiezile?

Niciun comentariu: