26 grade la umbra.
Ma pregatesc sa merg la coafor. Parul meu a trecut prin etapa de cadere in exces din luna a treia a lui David, asa ca acum, cand s-a stabilizat oarecum fenomenul, am decis ca e cazul sa-l scurtez un pic, sa-i dau alta forma (nu ca ar mai avea vreouna).
Arunc pe mine colantii si un tricou fara maneci, il imbrac pe David cu body cu maneca scurta si pantaloni scurti, oscilez daca sa-i pun bandana pe cap, dar e soare puternic, asa ca o pun, il instalez in carut si-l trimit la plimbare cu bunica. El rade fericit, cu picioarele goale in soare, bucurandu-se de adierile unui vanticel care mai taie din arsita.
Ajung la coafor, ies multumita de noul meu aspect, fac cumparaturi, sun la un taxi si astept in fata magazinului.
Pe strada apare o proaspata mamica cu un carucior. De ceva timp sunt curioasa de fiecare data cand e vorba de bebelusi. Imi place sa-i vad, sa admir carlionti, zambete stirbe, slaninute miscatoare, asa ca mi-am aruncat privirea in carucior. De unde carlionti, de unde slaninute? Acolo se afla o fetita (judecand dupa rozul hainutelor) de vreo 3-4 luni, aproape adormita, cu caciulita pufoasa pe cap, bine trasa pe urechi si frunte si imbracata cu trening la fel de pufos de sub care se intrevedeau ciorapei (nu stiu daca lungi sau doar sosete) si bluzita. Am crezut ca sunt eu in calduri si ca nu simt frigul, asa ca mi-am mai aruncat o data privirea asupra mamei. Nu, nu eram in calduri. Mama era imbracata cu maieu si colanti.
Mi-am amintit cu ocazia asta de ceea ce imi spunea doctorita de familie (ea insasi mama unui baietel de 1,5 ani si cu al doilea bebe pe drum): "copiii care vin la mine vesnic raciti si bolnaviciosi sunt tocmai aceia care au fost infofoliti de mici".
Recunosc, si eu am avut tendinte spre imbracat excesiv in primele saptamani ale lui David (era iarna si temperaturi foarte scazute). Pana cand am observat ca se simte mai bine cu haine mai putine, se odihneste mai bine asa, sau e mai vesel atunci cand e treaz. Dar am ajuns la concluzia asta pentru ca am avut prezenta de spirit sa-l observ, sa vad cum reactioneaza, am avut incredere in semnalele pe care el mi le trimitea.
Mamici, a venit vara! Dezbracati copiii! Lasati-i si pe ei sa se bucure de soare si de adierile vantului!
4 comentarii:
OOOaaaaUUUU!!!
Avem si noi una bucata mamica in parc, care isi aduce copilul pe 30 grade cu doua perechi de pantalon si geaca flausata + ca mai acopere si carutu cu copertina.
Imi vine sa urlu cand vad copilul acela.
Iar mama este medic cardiolog... adicaaaaaaaaa....:))
Uffff!
Dar chiar sa nu isi dea seama ca nu au nevoie mititeii de atatea haine la 26 grd la umbra? Spunea cineva pe undeva ca se poate considera si asta un abuz!
Copilul intodeauna da semne cand ii e cald sau frig, numa' mama sa le stie!Si mie mi-a trebuit timp sa-mi dau seama ca al meu copil nu e friguros si ca stie el bine ce simte, dar niciodata nu a fost infofolit!
El oricum prefera lejeritate, daca cumva e vreo haina in plus atunci zici ca sufera de claustrofobie (hi,hi,hi!), iar toamna sau primavara cand e vreme din aceea cand nu prea stii ce haine sa iei, ba e cald, ba e frig in decursul aceleiasi zi, el se incalzea cu o gura de lapte din tzitzi, iar eu disperata ii ofeream inca o haina, iar el o refuza!
Asa invatam de la ei!Numa' sa fim dispuse!
Iar in parc e o boala generala cu vantu' si curentu': "inchide gura ca intra vantu' si faci rosu in gat! tine caciula pe cap ca e curent si faci otita! pune haina ca te dai in leagan si e vantu' rece si faci buba! lasa suzeta in gura ca altfel stai cu gura deschisa si te doare gatul"
Eheeeeeeee!
Eu am o teorie clara: copilul, fie el si bb, trebuie imbracat asa cum te imbraci si tu, mama adica.
Fetele mele oricum m-au "depasit". Ele sunt in tricou sau maieu la cele 20 de grade de vara nordica si eu cu geaca pe mine...
[..]ai primit leapsa[...]
http://happytinkerbell.wordpress.com/
Trimiteți un comentariu