AJUTOR PENTRU BRISH SI LU

Printre mamicile dragi cunoscute pe forumuri se numara si Lore, mama devotata a doi copii superbi, Thea si Lucas.
De o luna, Lucas, care are aproximativ aceeasi varsta cu David, este tare bolnav. Febra, diaree, convulsii, doua internari, personal medical si conditii spitalicesti de care nimeni n-ar trebui sa aiba parte.
Preiau aici mesajul care circula pe forumuri pentru a-i ajuta. Orice suma le poate fi de folos.
Daca nu puteti ajuta financiar, opriti-va cateva clipe din ce faceti si rostiti o rugaciune pentru ei. Sau, daca sunteti din Alba si aveti drum in zona spitalului, opriti-va pe la ei si oferiti-i lui Lucas o jucarie. Din cate am inteles, nu are decat una.

Sunt convinsa ca toata lumea de pe acest forum o cunoaste pe Brishtara, mai ales cei care au avut nevoie de ajutor o cunosc, pentru ca ea a fost mereu printre primii de pe acest forum care s-au oferit sa ajute pe oricine a avut nevoie.
Acum din pacate este ea cea care are nevoie de ajutor deoarece: acum o luna Lucas a inceput sa faca febra din ce in ce mai mare si diaree puternica. La inceput s-a presupus ca este o raceala si l-au tratat homeopat timp de doua saptamani. In seara celei de a paisprezecea zi Lucas a facut un atac de convulsii febrile si au ajuns la spital la Sighisoara de urgenta. Acolo au stat o saptamana timp in care li s au dat niste diagnostice diferite gen otita sau angina si dupa administrarea obisnuitului antibiotic au fost trimisi acasa. Dupa o saptamana acasa febra nu a cedat, diareea a reaparut si ei au ajuns din nou la spital, de data aceasta in Alba. Unde sunt si la ora actuala fara un diagnostic clar. Doar ca i au gasit multe bacterii in sange si i-au schimbat antibioticul. In spital nu au nici un fel de medicament. Brishtara trebuie sa cumpere tot. Asistentele asteapta si ele obolul pentru orice. Pentru investigatii amanuntite iar le trebuie bani.
Data fiind situatia Brishtara vrea sa mearga cu Lucas la un spital din Timisoara la un medic cunoscut de la care spera niste raspunsuri. Insa nu mai au bani, nici macar de deplasare. Ultima luna i a epuizat financiar si psihic.

Eu rog pe oricine poate sa-l ajute pe Lucas sa o faca.
Orice suma este bine-venita.

Va multumim din suflet.


Banii se pot depune aici direct in contul Loredanei:
Loredana Fagadar
Banca BRD - Sucursala Orastie
RO65BRDE220SV40650752200

ARTCESORII HANDMADE

Pe Gratiela am cunoscut-o intr-un club virtual de gravidute. Am devenit mamici la aproximativ o luna distanta si am continuat sa comunicam, sa vorbim despre copiii nostri minunati si nu numai.

Stiam vag ca e artist plastic insa n-am bagat prea mult in seama acest detaliu. Pana cand si-a deschis blogul si am fost extrem de placut impresionata de frumusetile ce ies din mainile ei.

O parte dintre voi stiti deja blogul, vi l-am recomandat atunci cand s-a deschis, poate chiar ati comandat cate ceva.

Am admirat mult fiecare colectie, mi-a ramas sufletul la artcesoriile acestea:















































Dar am ales, intr-un final setul acesta.















Il voi purta cu bucurie, de fiecare data cand voi avea ocazia.


Am aflat azi ca mai urmeaza o serie de colectii, care de care mai frumoasa. Asa ca nu pierdeti din vedere artcesoriile, mai ales ca se apropie perioada cadourilor.

CAUT UN PROGRAM

Caut un program de transformare a pozelor in diagrame pentru lucrul in punct de cruce/goblen. Exista, am citit candva o discutie despre el pe un forum. Din pacate nu mai stiu pe ce forum.
Ma poate ajuta cineva?

PRAJITURA DIN CHEC TIGRU - varianta AP

Ingrediente:

250 gr unt ( margarina)
250 gr. zahar
2 plicuri zahar vanilat
un praf de sare
4 oua
250 gr faina
50 gr amidon
1/2 plic praf de copt
75 ml lapte
2 linguri cacao

Se pregatesc ingredientele de cu seara, dupa ce a adormit copilul. E important sa fie la temperatura camerei.

A doua zi dimineata sotul ar trebui sa plece mai tarziu la servici asa ca-ti faci program sa stea jumatate de ora cu copilul, pana pui la cuptor checul. Surpriza, s-a ivit ceva urgent si pleaca, lasandu-te in aer cu toate pregatirile pentru ziua copilului sus mentionat.

Pentru ca dupa amiaza ai deja programat tortul si salatele, aplici planul B (intotdeauna sa ai pregatit un plan B)

1. Se pune copilul in mei tai, in spate si se incepe lucrul:

Intr-un castron se pune untul topit cu zaharul, zaharul vanilat si un praf de sare, se amesteca bine.

Copilul e inca destul de curios la ce faci, ii mai intinzi peste umar cate o bucata de fruct si continui

2. Se inglobeaza pe rand ouale ( intregi)

Dupa acest procedeu, deja copilul nu mai are rabdare, asa ca il dai jos din mei tai lasandu-l pe podeaua din bucatarie cu diverse castroane, spatule, orice il poate tine ocupat. Si da, pune un scaun in fata usii, ca sa nu iasa pe hol.

3. Faina se amesteca cu amidonul, si se inglobeaza si ea in aluat, alternand cu 50 ml lapte ,

Procesul asta dureaza destul de mult. Pe parcursul lui, copilul reuseste sa dea la o parte scaunul si sa iasa pe hol. Faci pauze din inglobare ca sa-l urmaresti. Copilul intra in sufragerie si striga la tine sa-l urci pe canapea, locul lui preferat de joaca. Va jucati un timp, apoi il iei pe sus si va intoarceti in bucatarie, unde mai inglobezi un pic de faina. Se repeta joaca si inglobarea pana se termina faina si laptele.

Se obtine un aluat mai gros decat al unui chec obisnuit

4. Aluatul se imparte in doua, iar intr-una din jumatati pui restul de lapte plus cele doua linguri de cacao, si desigur se mixeaza ( partea care contine cacao evident).
5. Se pune copilul in sling, pentru a fi martor la finalizarea lucrarii:

Intr-o forma de chec unsa cu unt si tapetata cu faina faci urmatoarea combinatie: in centrul formei incepi sa pui cate o lingura de aluat galben, o lingura din celalalt, treaba e sa pui una peste alta nu pe langa si incearca sa pastrezi centrul.

Intre timp, copilul a testat cu degetele ambele compozitii, a decretat ca sunt prea lipicioase si nu-l mai pasioneaza fenomenul, asa ca il pui jos iar tava o dai la cuptor.

Dupa vreo 10 minute iti amintesti: ai uitat complet de praful de copt, care trebuia sa fie amestecat cu faina si amidonul.

Scoti niste vorbe de dulce, atat cat iti permite prezenta copilului si te resemnezi cu gandul ca asta e, toata munca a fost in van.

Din fericire, prietenele de pe forumuri nu te lasa la greu si iti ofera planul C.

Cand vine sotul acasa ii pasezi copilul ca sa te poti concentra la salvarea prajiturii.

Tai checul felii, Jumatate din ele le pui pe un platou. Le insiropezi, deasupra pui fructe si frisca (naturala sau vegetala), adaugi restul de felii, insiropezi si mai pui un strat de fructe si frisca. Nu e nevoie sa mai pui zahar in frisca, e destul de dulce checul.

Se pot folosi si alte creme, dar eu asta am avut la indemana.

Pofta buna.

Reteta originala am luat-o de aici http://www.culinar.ro/forum/continut/Retete-in-imagini/6718/chec-tigru/

AM IMPLINIT UN AN

Am povestit de multe ori, in detaliu, cum a fost atunci, ce nu mi-a placut, ce nu as repeta, ce mi-as fi dorit sa fie altfel in acele zile. Dar n-a fost totul rau, n-a fost totul de nesuportat, n-as vrea sa schimb chiar totul.

O sa-mi amintesc cat voi trai caldura lichidului amniotic curgand pe mana mea stanga, primul si singurul scancet pe care adormitul de David a catadixit sa-l scoata ca si cum ar fi spus “faceti ce vreti, dar lasati-ma sa mai dorm”.

L-au pus pe o masa cu rotile, in dreptul capului meu si am vazut un fundulet dolofan si unsuros. Mamicile zic de obicei “L-am privit mult, sa-mi intiparesc in minte toate trasaturile”. Eu fata nu i-am vazut-o, iar pana a doua zi funduletul acela gras a fost imaginea in jurul careia se invarteau toate gandurile mele.

Sunt in ceata zilele alea. Stiu ca, in ciuda durerilor de cap, ii cantam de fiecare data cand mi-l aduceau. Auzeam usa deschizandu-se si as fi vrut sa mai dorm, eram toropita, cum ma ridicam de pe perna incepeau durerile si mi se facea rau. Dar il luam in brate si, fie ca sugea sau doar dormea la san, ii cantam. Imi ziceau asistentele, zambind, ca se aude pe tot holul cum ii cant si cum ii spun poezii. Era singurul lucru pe care il puteam face stand culcata langa el si studiindu-i fetisoara si degetele incredibil de lungi, cu cele mai delicate unghii pe care le-am vazut vreodata.

Asta facusem toata sarcina, asta faceam si atunci. Si asta fac si acum, dupa un an, de fiecare data cand am ocazia. Mergem la plimbare, in brate sau in carut, si ii cant. Si vecinii stiu de departe ca ne apropiem si le infloreste subit zambetul pe buze. O batranica mi-a spus vara trecuta sa nu cumva sa trec vreodata prin fata casei ei fara sa cant. Si de fiecare data cand trec pe acolo, daca sunt cumva mai posomorata si am uitat sa cant, imi amintesc brusc si remediez situatia.

In alta ordine de idei, Am implinit un an. Toti trei. Un an de cand viata are cu totul alte prioritati iar noi, parintii, incercam sa tinem pasul cu David.

In anul asta mi s-au confirmat instincte, am invatat ca primul copil nu inseamna neaparat ca faci numai greseli. Am pornit la drum hotarata sa ma descurc singura, sa-l cresc asa cum imi spune sufletul, sa accept doar un minim de ajutor din partea celorlalti si doar atunci cand simt ca am nevoie de el. Si, desi unii s-au simtit dati deoparte, simt ca am facut ce a fost mai bine pentru David, pentru relatia noastra cu el.

Si mi-e drag. Mi-e drag sa fac ceea ce fac. Mi-e teribil de drag puiul meu care nu sta locului, care canta toata ziua prin casa, care striga, sau se alinta, deschide toate usile, se intinde si cotrobaie prin cele mai neasteptate cotloane, care riposteaza cand il imbrac, dar e bland ca un mielusel cand iesim afara, care deschide usa sobei sa puna si el un lemn asa cum l-a vazut pe tata ca face (nu cand e facut focul – stie ca se frige daca pune mana pe soba cand e fierbinte). Imi topeste sufletul cand se opreste din agitatia obisnuita doar ca sa vina sa se cuibareasca in bratele mele si sa-mi arate ca vrea sa se uite impreuna cu mine pe cartile lui cu copaci si case si pasari si insecte.

Am pastrat traditia si l-am pus sa aleaga dintre diferite obiecte. A fost din pur amuzament pentru noi, nu cred in puterea premonitorie a acestor alegeri. De aceea nici nu pot spune ca ma bucur sau nu ca a ales ce a ales

1. banul

2. pasaportul

3. stetoscopul

4. iconita

Tati, in schimb, a fost dezamagit ca baiatul lui, pe care-l viseaza mare jucator de tenis, a ignorat total mingea de tenis. Asta e. Baiatul are propria lui agenda.

Te iubesc, pui scump! Imi doresc am puterea sa fiu in continuare mama care iti trebuie, sa deschid orizonturi atunci cand altii le limiteaza, sa-ti ofer tot ceea ce sufletul tau are nevoie.