PAPANASI CU PERIPETII

Am tot vrut sa va mai impartasesc din aventurile noastre culinare, dar in amalgamul de evenimente din ultimul timp, n-am mai reusit.

Despre papanasii de saptamana asta, insa trebuie sa va spun. Reteta Larisei imi facea cu ochiul de mult timp, dar am tot amanat. Ba ca nu-s sanatosi ca-s prajiti, ba ca nu am destula branza... motive se gaseau.

Marti, insa, am zis ca nu se mai poate. Trec anii pe langa mine si eu salivez gandindu-ma la niste amarati de papanasi. N-o fi bai daca mananc o portie (sigur, nu m-am putut opri la una singura). Am pregatit ingredientele: • 500 grame branza proaspata de vaci • 2 oua • 120 grame zahar • 250-300 grame faina • o fiola esenta de lamaie • 2 plicuri zahar vanilat • un praf de sare • ulei pentru prajit • smantana si dulceata pentru servit Pe David l-am rezolvat usor. I-am facut un aluat din faina si apa si gata. Chestia asta il tine ocupat si mai mult de o ora, timp suficient sa termin treaba. Am pus intr-un vas: branza de vaci, cele 2 oua, zaharul, un praf de sare, esenta de vanilie si zaharul vanilat. Am zis ca poate-i mai bine sa folosesc mixerul, ca sa iasa compozitia mai fina. Am apasat pe buton si in secunda doi s-a auzit “poc” si mixerul meu a murit. Primul gand a fost ca s-a ars, dar apoi am observat ca murisera toate celelalte aparate din casa.

“Prizele!” am zis si aveam dreptate. Murisera toate. M-au trecut fiori. In primul rand pentru ca de prize depinde centrala. De gatit puteam gati fara curent. Dar caloriferele cine le-ar fi incalzit?

Dupa cateva momente de dezorientare, in care i-am explicat lui d ce se intampla si de ce sunt agitata iar el repeta mereu “Cat” (adica “stricat”) aratand spre prize, am pus mana pe telefon si am sunat-o pe mama. Mama mi-a zis sa iau copilul in brate si sa sun la vecini, sa vad care se pricepe sa umble la sigurante. Am inghitit in sec. Cum sa umblu prin vecini? Dar cum alta solutie n-aveam, mi-am facut curaj, l-am luat pe David pe sold si i-am explicat ca mergem sa gasim pe cineva care sa ne repare prizele.

La prima usa nu mergea soneria. Am batut, n-a aparut nimeni. La a doua usa nu mergea soneria. Am batut, n-a aparut nimeni. La a treia usa a sunat soneria. Dar tot n-a aparut nimeni. Ce sa fac? Terminasem usile de la parter.

Dau din nou telefon mamei. Imi zice sa incerc la etajul 1. Cineva o fi acasa in tot blocul, sa-mi recomande un electrician ceva. In ultima clipa, insa mi-a zis sa ma uit la panou sa vad daca-i din ala vechi sau din ala cu clapete. Era cu clapete, din care una era in pozitia “off”. Am spus un “Doamne ajuta!”, am dat pe “on” si... surpriza! Am auzit cum a pornit centrala. Sarbatoare mare, chiote de bucurie ca am rezolvat problema si ma puteam apuca de papanasi.

Doar David a fost foarte dezamagit, ca-i promisesem ca mergem sa mai batem pe la usi si nu m-am tinut de cuvant. Dar i-a trecut repede cand si-a putut relua joaca cu aluatul.

Revenind la blidele mele, in loc de mixer, am folosit o furculita pentru a amesteca ingredientele. Am adaugat apoi faina, treptat. Am pus ulei in ceaun si am lasat sa se incinga. Muuuult ulei, deoarece papanasii trebuie sa “fiarba” in ulei. N-am modelat papanasii ca in reteta. I-am facut simpli, rotunzi. I-am prajit pe ambele parti apoi i-am scos pe un servetel astfel incat surplusul de ulei sa fie indepartat.

Cand am terminat eu de gatit, David era inca in plina activitate, asa ca am avut timp si de spalat vasele si curatat bucataria.

Apoi ne-am delectat amandoi cu rezultatul muncii nostre.

Va las si doua poze sugestive.