NUMĂRĂTOARE, GEOMETRIE, NIȘTE JUCĂRII SI...CEVA PENTRU MAMI

Mi-aș fi dorit ca David sa aibă înclinații artistice de mic. Nu ca eu aș fi avut la vârsta lui, dar mi-ar fi fost mai ușor să-mi petrec timpul cu el dacă ar fi fost pasionat de desen sau pictura. Însă singura activitate care-l tentează din sfera asta e modelajul. Nu, nu se simte încă în stare să modeleze ceva concret, dar adoră să frământe, să taie forme din plastilină sau să strice ce modelez eu :).

N-o fi având el tragere de inimă spre pictură, dar e pasionat de cifre, forme, culori. Unul dintre jocurile preferate e să găsim prin casă sau afară obiecte de o anumită formă sau culoare. Alt joc preferat e să numere. Numără tot ce prinde: oameni, jucării, flori, gâze, pietre. După faza haioasă de „unu, două, șase, nouă” sau „unu, două....multe”, acum numără fără probleme până la unsprezece :)

Dată fiind pasiunea lui pentru numere și pentru că mai aveam un perete liber, am făcut împreună o numărătoare. El a ales desenele și ordinea în care să le așezăm. Pe ici, pe colo, a pictat și el, dar nu mult pentru că „nu poooot!”.

Pe lângă numere, lui David îi plac mult și formele. Le știe chiar și pe cele un pic mai complicate și numește mereu formele obiectelor din jur.
Nu mai știu de unde mi-a venit ideea de a combina personajele lui preferate cu formele geometrice. Cert e că el e încântat de rezultat. La fel ca la numărătoare, el a ales personajele și formele în care le-am inclus.

Îmi plac mult puzzle-urile. Poate nu m-aș încumeta la unul din acela de câteva mii de piese, dar cele mai mici le fac cu drag. Lui David nu i-au plăcut până de curând. Îmi zicea să le fac eu, dar n-avea niciodată răbdare să le termin. Nici măcar cele cu puține piese nu-l atrăgeau. Îi plăcea, în schimb, să le demonteze atunci când eu le terminam :).
Gândindu-mă că poate i se par prea complicate cele de 30-60 de piese, i-am făcut eu câteva cu mai puține piese, cu personaje alese de el:

Nu, nu l-au tentat nici astea. Au fost mai interesați de ele alți copilași. Abia acum câteva săptămâni, am descoperit într-un magazin niște puzzle super ieftine, care chiar îi plac și pe care le face cu drag.

Vă amintiți parcarea? Dacă atunci când am meșterit-o nu m-a dus capul cum să fac pista continuă, fără colțuri, între timp m-am mai deșteptat și am făcut altă pistă.

Nu se putea să mă las pe mine deoparte, nu? Acum mult timp, mi-am făcut un suport pentru cercei. E foarte simplu: o ramă de carton și o bucată de pânză de goblen.
Eram, însă, în pană de idei referitor la un suport pentru coliere și lănțișoare. Noroc de o prietenă care a postat pe Facebook un link către exact ceea ce-mi doream și ce puteam face singură, în doi timpi și trei mișcări. Am avut nevoie de o bucată de carton mai gros, pentru suport (mulțumesc, Diana :) ), de trei role din carton de la lavete de hârtie, de o rolă de carton de la hârtie igienică și de aracet.
Acum bijuurile îmi sunt la vedere și nu mă mai stresează că stau amestecate prin cutii și cutiuțe.

Și am cam terminat cu meșteritul. De când a venit căldura, petrecem timpul mai mult pe afară, printre flori și gâze. Vom mai meșteri la jucării în zilele mohorâte :)