Ieri a fost randul blogului Mami, alapteaza-ma sa fie citit postare cu postare de data asta cu caietelul si pixul in mana. Bineinteles ca la un moment dat m-am oprit din notat ca imi dadeam seama ca ar fi trebuit sa scriu aproape tot si e mai usor sa scot la imprimanta :)
Oh, Rox, cate mamici cunosc care ar fi avut nevoie sa citeasca postarile tale!
Cat ma doare sufletul cand aud ca medicii intarzie aducerea copilului la mama (pe motiv ca “s-o lasam sa se mai odihneasca” sau alte prostii din astea) si apoi ridica din umeri cand copilul are dificultati in alaptare si recomanda formula! Chiar ieri am cunoscut o mama care nu si-a alaptat deloc copilul. A nascut destul de greu, copilul a avut 2,900 kg si i l-au dat abia a doua zi. Asistenta i-a zis ca bebelusul a cautat sanul, dar daca doctorita ii spusese sa nu-l duca inca la mama, nu l-a dus. Apoi copilul n-a putut sa suga, nimeni nu i-a spus ce are de facut si, asa, n-a avut loc deloc alaptarea. M-au trecut furnicaturi de indignare, mai ales stiind ca e vorba de aceiasi oameni cu care am nascut eu si care cu mine s-au purtat ok, in limitele mentalitatii de aici.
Imi doresc din ce in ce mai mult sa fac ceva mai mult decat fac, poate sa caut niste cursuri sau o specializare care sa-mi dea credibilitate in fata celorlalti atunci cand vorbesc despre alaptare sau cresterea copilului. Pentru ca atunci cand vorbec despre ceva din afara “adevarului general acceptat” (desi nu vad de ce alaptarea e privita astfel) oamenii ar avea mai multa incredere intr-o hartie care le spune ca vorbele mele nu vin de aiurea. Ma vad mergand prin maternitate si stand de vorba cu mamicile.
Pana una alta, cu voia ta, voi mai printa din articolele tale si le voi mai imparti celor din jur. Imi place ca sunt documentate din studii reale si daca cineva ma contrazice pot argumenta. Faci o treaba buna.
O imbratisare calda de la o mamica mandra ca alapteaza si de la un bebe foarte multumit de lucrul asta.
4 comentarii:
Ma coplesiti deja - e a doua postare in care mi se prezinta blogul, iar eu nu stiu sa raspund laudelor, pentru ca nu sunt obisnuita sa fiu laudata!Azi e ziua in care imi dau seama ca incet, incet, cu viteza melcului, postarile mele ar putea ajunge acolo unde trebuie.
Da, sunt, majoritatea postari traduse, din Jurnale de sanatate, de pediatrie din strainatate, opinia unor medici din afara, dinr ecomandarile OMS, UNICEF, AAP samd tocmai ca sa am credibilitate pentru ca eu sunt doar mama lui Darie, iar experienta mea in ceea ce priveste alaptatul este de 2 ani si 6 luni (deocamdata!), iar alaptarea are atat de multe conexiuni incat experienta mea nu e de ajuns sa le cuprinda pe toate.Asa ca doar pe alocuri am posturi personale, pentru ca doar cu ele nu pot convinge!
Multumesc mult, mult Madi!
Sunt convinsa ca ajung acolo unde trebuie postarile tale. Nu cred ca sunt singura in care au starnit atata interes. Eu le dau mai departe.
Madi, cu privire la meniul acela: daca David se satura cu laptele de la san (ceea ce nu a fost niciodata cazul cu Andrei) da-i cat ii pofteste inimioara.Eventual ii dai intai san si apoi doua - trei linguri (sau cate vrea) din mancarea solida. Atata vreme cat se ingrasa corespunzator e super ok. Am o prietena care si-a alaptat fetita exclusiv si a fost foarte bine. Sinbgura problema ar fi sa nu accepte pe urma mai greu gusturi noi. Dar se rezolva toate cu vremea.
Premiu pentru voi la mine pe blog.:)))
Trimiteți un comentariu