'Spui că e obositor să fii alături de copii.Ai dreptate. Și adaugi: fiindcă trebuie să te cobori la nivelul lor, să te apleci, să te înclini, să te încovoiezi, să te faci mic. Aici însă greșești. Nu asta te obosește cel mai mult, ci faptul că ești obligat să te ridici la înălțimea sentimentelor lor. Să te întinzi, să te alungești, să te ridici pe vârfurile picioarelor. Ca să nu-i rănești.' Janusz Korczak

"Fie-vă dragi copiii, purtați-vă cu ei blând, învățați-i ce e de folos, fiți drepți și-ți vedea că nu-s sălbatici. Schimbați-le des ocupația, jucați-vă cu ei, căci între copii trebuie să fii și tu copil. Nu vă vărsați veninul amărăciunii voastre în sufletul copiilor, că-i păcat" (Ion Creangă)

"Cea mai bogata mostenire pe care parintii pot sa o lase copiilor este copilaria fericita, plina de amintiri tandre despre tatal si mama lor. Aceasta va lumina zilele care vin, ii va pazi de ispite si-i va ajuta in incercarile vietii de zi cu zi dupa ce vor parasi casa parinteasca.
Parintii trebuie sa fie asa cum vor sa-i vada pe copiii lor, ci nu cu vorba, ci cu fapta. Ei trebuie sa-si invete copiii prin exemplul vietii lor." (Sfanta Mucenita Alexandra, Imparateasa Rusiei)


miercuri, 7 decembrie 2016

ÎN AȘTEPTAREA CRĂCIUNULUI - ZILELE 6 ȘI 7

Ieri David a mers la baschet, Am venit târziu de la școală și nu am avut timp de activități.
Am reușit, totuși, să zărim din microbuz luminile din oraș. Așteptăm să prindem prilejul de a merge în centru să vedem patinoarul și chioșcurile cu produse tradiționale

Azi dimineață ne-a așteptat afară o surpriză: un strat proaspăt (chiar dacă subțirel) de zăpadă. În consecință, am decis că azi e zi de joacă în zăpadă.

Pe drumul spre școală ne-am bucurat să facem urme pe zăpadă




După amiază zăpada se mai topise, dar copiii tot au găsit destulă ca să se bulgărească.















În mod ciudat (sau nu), zăpada asta a adus și mult calm între noi. Dimineață nu ne-am mai certat grăbindu-ne la microbuz. Am stat și ne-am bucurat de zăpadă, chiar dacă nu am prins autobuzul de 7.30 și a trebuit să mergem cu cel de 7.45 (am întârziat un pic, dar nu am fost singurii).

La întoarcere, nu m-a deranjat rămânem mai mult în curtea școlii (de obicei nu prea am răbdare). Chiar m-am bucurat și eu de râsetele tuturor, de o fetiță ce-și bulgărea bunicul, ce copiii care regretau că nu-și luaseră mănușile dar s-au descurcat și fără ele.






Publicat de la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)