'Spui că e obositor să fii alături de copii.Ai dreptate. Și adaugi: fiindcă trebuie să te cobori la nivelul lor, să te apleci, să te înclini, să te încovoiezi, să te faci mic. Aici însă greșești. Nu asta te obosește cel mai mult, ci faptul că ești obligat să te ridici la înălțimea sentimentelor lor. Să te întinzi, să te alungești, să te ridici pe vârfurile picioarelor. Ca să nu-i rănești.' Janusz Korczak

"Fie-vă dragi copiii, purtați-vă cu ei blând, învățați-i ce e de folos, fiți drepți și-ți vedea că nu-s sălbatici. Schimbați-le des ocupația, jucați-vă cu ei, căci între copii trebuie să fii și tu copil. Nu vă vărsați veninul amărăciunii voastre în sufletul copiilor, că-i păcat" (Ion Creangă)

"Cea mai bogata mostenire pe care parintii pot sa o lase copiilor este copilaria fericita, plina de amintiri tandre despre tatal si mama lor. Aceasta va lumina zilele care vin, ii va pazi de ispite si-i va ajuta in incercarile vietii de zi cu zi dupa ce vor parasi casa parinteasca.
Parintii trebuie sa fie asa cum vor sa-i vada pe copiii lor, ci nu cu vorba, ci cu fapta. Ei trebuie sa-si invete copiii prin exemplul vietii lor."
(Sfanta Mucenita Alexandra, Imparateasa Rusiei)


sâmbătă, 31 decembrie 2016

ULTIMA POSTARE (...sau nu)

Se spune că ce faci în noaptea de Anul Nou, vei face tot anul. Ei bine, în această noapte am început un proiect nou. E încă în stadiul de încercări dar, spre deosebire de tot ce am început și am abandonat în ultimul timp, este ceva ce chiar mi se potrivește și pot face și cu copiii în jurul meu. 
Iată o mostră, încă mai am mult de lucru pentru a definitiva.



Nu m-ar deranja să meșteresc așa ceva tot anul :)

Aceasta este ultima postare de pe acest blog. Intenționez să-mi deschid altă căsuță care să se potrivească mai mult cu ceea ce sunt acum.
Madimih a apărut pe vremea când căutam confirmări, când voiam să învăț, când aveam nevoie să știu că mai sunt și alții care simt ca mine. Am găsit tot ce am nevoie datorită legăturilor care s-au creat cu ajutorul acestui blog.
Dar nu mai sunt cea de acum 8 ani. Nu mai am nevoie de confirmări, iar căutările mele se îndreaptă spre alte domenii.
Tocmai de aceea, blogul acesta nu mi se mai potrivește. Și-a îndeplinit scopul, acum e cazul să-l las să se odihnească. Va mai fi activ un timp, până e gata căsuța cea nouă.

Nu pot încheia, însă, până nu fac niște recomandări cu care am rămas în urmă:

CARTEA PERSONALIZATĂ DE LA FOTOLIBRI

Cartea David și omul de zăpadă am câștigat-o la un concursE o poveste duioasă despre prietenia dintre David și un om de zăpată pe care băiatul îl aduce la viață dăruindu-i o inimă de hârtie.
Pentru realizarea cărții a trebuit să comunic o serie de date și, deși am intrat în destul de multe detalii, am fost plăcut surprinsă să le găsesc pe toate în carte. Sunt în poveste, alături de David și Eliza, și prietenii lui cei mai buni (și cei de la Piatra și cei de la Câmpulung), chiar și motanul Berlioz.

Iată câteva fotografii:
coperta
 dedicația
 prima poză
 apare motanul Berlioz
 prietenii lui David
 pozele de la final


Chiar dacă acțiunea se petrece în ziua de Crăciun, cred că nu e un reper obligatoriu. Mi se pare o carte potrivită pentru orice moment al iernii atâta timp cât cei de la Fotolibri sunt dispuși să facă modificările de rigoare. Iar mie mi s-au părut destul de deschiși să includă/excludă orice detaliu și să comunice cu clientul astfel încât acesta să fie mulțumit de rezultat

Ce mi se pare important la o carte personalizată:
- să poată fi realizată pentru 2,3 frați. Nu a fost cazul meu, dar, dacă David și Eliza ar fi fost de vârste apropiate, ar fi fost bine să apară amândoi ca personaje principale. Cred că e o idee bună și pentru a întări legătura dintre frați.
- Să poată fi adaptată pentru alte tipuri de familie decât cea tradițională. Aici nu e cazul, părinții și bunicii sunt menționați foarte puțin, acțiunea e centrată pe copil.
- Să poată fi vizualizat măcar parțial textul. Eu am avut emoții să nu fie pasaje care să-l afecteze pe David. Nu au fost,

Trebuie să menționez că cei de la Fotolibri pregătesc și alte cărți pentru alte ocazii: 8 martie, Paști, ziua copilului etc. Sunt foarte curioasă cum vor fi acestea.

NISIPUL KINETIC
Este minunat. Lui David îi place mult să se joace cu el, nu se împrăștie ca nisipul normal, poți face forme, îl poți tăia cu cuțitul... 
Merită investiția.

ȘIRETURILE ELASTICE
Chiar vi le recomand
Știu, știu, copiii trebuie să învețe să se lege la șireturi. Până acum n-am văzut un adult care nu știe să facă asta, așa că, până vor crește, au timp să învețe. 
Cert e că pentru copii ca David șireturile sunt un stress. Și pentru părinții lor.
Așa că nu ezitați. Știu că sunt destul de scumpe (eu le-am prins la reducere și tot au fost scumpe) dar fac toți banii. 
Și nu numai lui David îi folosesc. Și eu mi-am pus la o pereche de ghete, ca să nu mă mai chinui cu legatul, dezlegatul. 
Cel mai aiurea era când mi se dezlega șiretul pe stradă iar eu eram cu Eliza în brațe. Acum am legat strâns șiretul la dimensiunea care-mi permite să nu-ș mai dezleg, în ultimele cheutori am pus un șiret elastic și gata, mi-e mult mai ușor să gestionez încălțatul.


PROTECȚIA DE PLOAIE/VÂNT/IARNĂ
Dacă vă purtați copiii, v-o recomand. Am avut una în probe și a fost minunată. Copilul este foarte bine protejat, e comodă.
Eu nu mi-am permis să iau. Nici măcar una ieftină. Dar am improvizat. Am găsit două haine cu același tip de fermoar și le-am combinat. 
Rezultatul e acesta:
Așa ne-am protejat noi toată toamna, plus o bucată de iarnă. Pentru friguri mai puternice, am dat la modificat o haină mai groasă pentru a-mi face o protecție adecvată. 

Vă doresc un an în care să fiți buni, să sperați, să îndrăzniți, să realizați.

Pe curând.

PS. Am schimbat titlul acestei postări pentru că e posibil să rămân tot pe acest blog. Am dreptul să mă răzgândesc, așa-i? 

Niciun comentariu: