MIERCURI RESPIRĂM

Nu, nu e o capodoperă a literaturii universale.

Nu, nu cred că e cazul de analize literare pe text.

Dar da, Miercuri respirăm, a Ioanei Macoveiciuc, e o carte care merită citită. Aș recomanda-o tuturor, indiferent de sex și vârstă, dar sunt conștientă că o vor gusta doar gravidele, mamele și cei care rezonează cât de cât cu ele (care nu sunt prea mulți, oricât de mult am vrea noi să credem contrariul)

E o carte care te îndeamnă la analize interioare. Citind povestea celor șase femei, te descoperi pe tine însăți. Mai mult, te accepți așa cum ești: o femeie normală, cu imperfecțiuni, cu farmecul tău diferit de al altora, cu o putere fantastică de a trece prin toate provocările vieții.

Pentru că, atunci când ești gravidă, atunci când ai copii mai mari sau mai mici, trebuie să treci prin toate și să rămâi pe poziții.

Cele bune și rele ale vieții uneori trec pe lângă tine, alteori drept prin tine, dar nu ai încotro. Când ești gata să cazi te ridici. Când corpul te doare de parcă zeci de cuțite ți se învârt în același timp în picioare, în mâini, în șolduri, strângi din dinți și mergi mai departe. Când capul îți vuiește de zgomote, de nervi, de furtuna de hormoni din tine, respiri adânc de câte ori e nevoie și mergi mai departe. Când viața ia brusc întorsături inimaginabile îți revii din bulversare și cauți drumul acela care te-ar scoate la lumină.

Pentru că ești mamă, pentru că de tine depind ființe mici și neajutorate, pentru că dacă tu te prăbușești, se prăbușesc și ele împreună cu tine. Și nu poți permite asta.

Așa că respiri cum și când poți, uneori miercurea, alteori vinerea mai spre seară, îți mângâi burta, te uiți în ochi nevinovați și îți spui O să fie bine.

Accepți ajutorul cui ți-l oferă, trecând peste impulsul de a-ți fi rușine pentru că ai ajuns în situația de a avea nevoie de ajutorul altora, îți vine să plângi de neputință dar în egală măsură de bucurie că nu ai fost uitată, că în jurul tău sunt și oameni care vor să fie lângă tine când ai nevoie, ridici capul și mergi mai departe. O să fie bine, îți repeți mereu din ce în ce mai convinsă că așa o să fie.

Și îți găsești seninătatea și liniștea, te regăsești pe tine alături de sufletele micuțe care-ți dau toată iubirea și puterea de care ai nevoie. Și, într-adevăr, totul s-a înlănțuit și ai ajuns acolo unde totul e bine.

M-am regăsit în toate personajele din această carte. În suferințele fizice ale unora, în zbuciumul sufletesc al altora, în visele tuturor de mai bine, de prietenie și de siguranță pentru puii lor.

Ioana Macoveiciuc a surprins foarte bine trăirile gravidelor și ale mamelor, a introdus foarte frumos în roman și ideile sănătoase despre alăptare, despre purtatul bebelușilor, despre empatie, adică tot ce m-a durut pe mine dintotdeauna, lucrurile despre care tot vorbesc eu de 8 ani încoace și pe care foarte puțini chiar le înțeleg și le acceptă.

Nu, nu e o capodoperă literară, dar Miercuri respirăm e o carte foarte frumoasă, în care putem găsi confirmări, putem găsi alinare, o carte care ne transmite că nu suntem singure, că suntem normale, că totul, în final, o să fie bine.